 |
| Borobudur. Prințul Siddhartha devine ascet |
Istoric, primii care pot fi considerați practicanți de yoga
au fost asceții denumiți Śramanas.
Practica lor este probabil independentă de tradiția Vedică. Ei sunt în căutarea
unei metode prin care să întrerupă ciclul renașterilor (samsāra) și suferința umană sub
imperiul karma, scop în care
dezvoltau tehnici de meditație (dhyāna). Scopul era denumit fie mokṣa (eliberare) fie nirvāna (extincție).
Śramanas
înșiși nu-și numeau practica yoga dar mai târziu o regăsim menționată în Mahābhārata sub numele de dhyānayoga.
În contextul acestor practici ascetice (tapas) trebuie considerate și tradițiile despre Buddha, care el
însuși a încercat astfel de tehnici de mortificare. De exemplu, în Mahāsaccakasutta
Buddha povestește despre reținerea respirației și senzațiile trăite, precum
și postul îndelungat ținut cât „buricul i-a atins șira spinării”, ajungând la
concluzia că toate aceste practici extreme nu i-au adus nicio cunoaștere
dincolo de condiția umană.
Interesant e că și anticii din Europa auziseră de ei. Clement
din Alexandria pomenind printre filosofii barbari pe Sarmanai si Brahmanai.
Porphyrius din Tyr chiar descrie mai pe larg practicile
acestora numindu-i Samanean și punându-i
alături de gymnosophisti. Ba chiar spune că unii ar fi ajuns chiar în fața lui
Cesar. De altfel, e de înțeles admirația sa: Porphyrius era vegetarian convins
și predica el însuși vegetarianismul așa că, probabil, s-a simțit încântat
să găsească niște confrați undeva pe Indus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu