Expeditiile lui Tim Severin

Una din plăcerile copilăriei și adolescenței au fost cărțile lui Tim Severin. Cine nu știe Tim Severin a fost cel care a traversat mările și oceanele cu tot felul de bărci construite după modele de vase cu care se naviga în vechime. Expediția Bradon a explorat posibilitatea ca Atlanticul să fie traversat cu o barcă de piele, așa cum probabil a făcut Sfântul Brendan în vechime, după cum spune legenda. Și areușit.
Expediția Sindbad a verificat dacă o veche corabie arabă, construită fără cuie, însăilată cu frânghie de palmier, ar fi putut ajunge de pe coasta Omanului până în China, așa cum ar fi făcut Sindbad. Și a reușit.
Expediția Iason și a propus să încerce să parcurgă drumul argonauților din Grecia până pe coasta Georgiei în Caucaz, cu simplă batcă cu vâsle și o velă pătrată, așa cum probabil era Argo. Și a reușit în această înercare!
Mi-am amintit de aceste cărți. La vremea respectivă, anii 1980, când citeam aceste cărți publicate la noi de editura Meridiane, nu aveam acces și la documentarele despre aceste călătorii.

Mi-am amintit de acele cărți zilele acestea și am căutat e internet. Desigur materialele video sunt disponibile. Eu zic că merită să e vedeți.

Expediția Brendan

Expediția Sindbad

Expediția Iason

Cel mai bun discurs despre libertate

 Cândva, la vremea adolescenței, am citit pe Radu Tudoran, cu romanul  Casa domnului Acibiade din seria Sfârșit de mileniu, și mi-a rămas în minte un discurs despre libertate, pe care ar trebui să-l citească oricine care, datorită grijilor cotidiene, nu a înțeles sau a ajuns să pună la îndoială valoarea libertății.

Încă nu înțelegeam prea bine ce se întâmplă cu oamenii din jurul meu, care își aclamau furtunos cancelarul, iar când ciocneau halbele de bere strigau: „Heil Hitler!”. Eram și prea tânăr, aveam și prea multe gânduri în minte. Când, într-o zi, am văzut o fată uitându-se la o haină de blană, într-o vitrină. Era atât de absorbită, încât nici n-a simțit că mă oprisem alături, altfel s-ar fi temut și ar fi plecat în fugă. Se uita în voie fără să-și ascundă tristețea,  o tristețe atât degravă, că să fi fost altul în locul meu o și lua de umăr să o ducă la poliție. Orice fată fată poate într-o zi să-și dorească o blană; și să sufere că n-are cu ce să și-o cumpere. Dar nu-i iremediabil: își poate vinde inelele, sau un obiect scump din casă, poate colecta de la rude, și de la prieteni, poate - treaba ei! - să se prostitueze, și să-și cumpere ce dorește. Dar tristețea fetei nu avea leac, fiindcă niciodată nu ar fi ajuns să-și cumpere blana din vitrină, nici dacă dădea greutatea ei în aur: blana nu era de vânzare! Pe o etichetă pusă alături, în loc de preț, scria: „Numai pentru export”.

Mahabharata – primul izvor de practici Yoga sistematizate

Ganesha scriind Mahabharata

Dacă e să vorbim de cele mai vechi texte în care un practicant de yoga modern ar recunoaște niște practici yoga acestea se regăsesc în Mahabharata (sec. al III-lea d.Ch.)

Mai precis în cartea a douăsprezecea Mokșadharma sunt sistematizate practicile yoga.

Esența era obținerea gândirii dirijate, nederanjate de senzații.

Conceptia despre Yoga in Upanisade

Zeul Yama si Nachiketas

Prima concepție mai elaborată despre Yoga o gasim in Upanisade, mai precis în Katha Upanisad (sec. al VII-lea până în sec I î.Ch.- cronologia este controversată). Într-un dialog între zeul Yama al morții și tânărul Nachiketas se reia imaginea carului (să ne reamintim că yoga înseamnă în primul rând jug, sistem de prindere a animalelor la un car), dar cu o simbolistică a salvării.

Astfel corpul este carul însuși, eul (atman) este pasagerul în acest car, conștiința (buddhi) este conducătorul carului care ține hățurile care sunt  mintea, voința (manas) prin care sunt stăpâniți caii, adică simțurile (indriya), drumurile pe care merge carul fiind obiectul simțurilor (vișaya).

Scopul este de a ține simțurile sub control. dacă ele sunt scăpate de sub control rezultatul este ciclul neînrerupt al renașterilor și al suferinței.. Dacă eul prin intermediul conștiinței și voinței controlează simțurile, atunci renașterea nu se va mai produce. Starea în care simțurile sunt controlate este desemnată chiar cu termenul yoga.

pericolul este semnalat a fi în confuzia pe care fac cei mai mulți între principiile spirituale (purușa), cu existența materială (prakrti). Existența umanăă este dominată de identificarea, ilusorie, ale unor elemente materiale ca fiind spirituale și, de aici, suferința.

Venetia

Jan Morris, Venetia,

Cartea este un poem dedicat Venetiei. Are si fragmente istorice, si reportaj realist, si can-can, dar in intregul sau nu este altceva decat o oda adresata acestui oras unic. Este o Venetie fara varsta, nu e vorba neaparat de o carte actuala ca un ghid turistic, Jan Morris marturiseste ca inevitabil se refera la Venetia tineretii sale, varsta descoperirilor si trairilor intense. Jan Morris nu este insa nici un paseist. Cosmopolitismul extrem si modernizarea eficienta cu scopuri turistice nu il debusoleaza. In definitiv Venetia a fost tot timpul cosmopolita si moderna.
O carte care iti face chef nebun sa vezi, sa revezi, Venetia.

Yamada -Ise

Musashi pleacă din Yokkaichi în căutarea unui alt maestru renumit al luptelor, Shishido Baiken, renumit pentru lupta cu ghioaga.

Casa lui Shishido era într-un cătun Uji, care este satul de lângă templul interior din Ise (Naikuu). Și acum turiștii trec pe Podul Uji când vizitează templul interior.

 

Baiken nu era acasă, și pleacă pe urmele acestuia la Yamada. Yamada e numele vechi al orășelului de lângă templul exterior din Ise (Gekuu). Astăzi nu mai este nici Uji, nici Yamada ci doar o mare localitate Ise.

Orășelul era încă din acea vreme un adevărat oraș turistic, plin de atracții dubioase (Musashi e asaltat de prostituate).

Astăzi e un oraș modern, prea puțin s-a păstrat din vechile cartiere. Templele sunt la locul lor, reconstruite la fiecare 20 de ani, așa cum găsiți aici.

Primii practicanți de yoga

Borobudur. Prințul Siddhartha devine ascet

Istoric, primii care pot fi considerați practicanți de yoga au fost asceții denumiți Śramanas. Practica lor este probabil independentă de tradiția Vedică. Ei sunt în căutarea unei metode prin care să întrerupă ciclul renașterilor (samsāra) și suferința umană sub imperiul karma, scop în care dezvoltau tehnici de meditație (dhyāna). Scopul era denumit fie mokṣa (eliberare) fie nirvāna (extincție).

Śramanas înșiși nu-și numeau practica yoga dar mai târziu o regăsim menționată în Mahābhārata sub numele de dhyānayoga.

În contextul acestor practici ascetice (tapas) trebuie considerate și tradițiile despre Buddha, care el însuși a încercat astfel de tehnici de mortificare. De exemplu, în Mahāsaccakasutta Buddha povestește despre reținerea respirației și senzațiile trăite, precum și postul îndelungat ținut cât „buricul i-a atins șira spinării”, ajungând la concluzia că toate aceste practici extreme nu i-au adus nicio cunoaștere dincolo de condiția umană.

Interesant e că și anticii din Europa auziseră de ei. Clement din Alexandria pomenind printre filosofii barbari pe Sarmanai si Brahmanai.

Porphyrius din Tyr chiar descrie mai pe larg practicile acestora numindu-i Samanean și punându-i alături de gymnosophisti. Ba chiar spune că unii ar fi ajuns chiar în fața lui Cesar. De altfel, e de înțeles admirația sa: Porphyrius era vegetarian convins și predica el însuși vegetarianismul așa că, probabil, s-a simțit încântat să găsească niște confrați undeva pe Indus.

Ce însemna inițial cuvântul Yoga?

pagina din Rg Veda marcată cu accente pentru recitare

Cuvântul Yoga este de găsit chiar în vechile Rg Veda (sec. XV-XII î. Ch.). Înțelesul său inițial este acela de jug (de altfel cuvintele au o evidentă rădăcină comună, indo-europeană). Apare în desemna jugul cu care erau înhămați caii la carele de luptă ale eroilor vedici. Cu timpul, de exemplu în Mahabharata, Yoga (jugul) va căpăta și o semnificație ezoterică, cu referire la practici care asigură salvarea spiriruală a celui care le adoptă.

Cea mai veche practică Yoga consemnată

pagină de manuscris vechi cu Atharva Veda

Cea mai veche mențiune a unei practici care ar putea fi considerată că ține de practicile pe care le descriem astăzi ca yoga se află în Atharva Veda. Mai târzie decât Rg Veda, Atharva Veda (scrisă în jur de 1000 î.Ch.) este o colecție de incantații, vrăji, practici medicale, care ar fi trebuit să asigure sănătate, viață lungă și dragostea persoanei dorite.

O serie de mantre descriu Respirațiile lui Vrātya (Vrātya fiind o persoană care a ales calea ascetică a vieții)

(16.I-2) Vrātya are șapte respirații superiore (prāna), șapte respirații inferioare (apāna), șapte respirații atotcuprinzătoare (vyāna).

Cu mai spuneam, în Yoga esențială e respirația! 

(apud Roots of Yoga, James Mallinson și Mark Singleton, Penguin Books, 2017, p. XII și 137)