Conversano, Puglia

Coneversano este genul de destinatie  pe care nu o gasesti mentionata prin majoritatea ghidurilor turistice.
Si e mare pacat.
E la 15 minute de Polignano (cu autobuzul), de fapt  e situat pe primul deal ce se inalta dupa platoul de la tarmul marii. Din Bari se ajunge usor cu trenul ( Ferrovie Sud Est, 40 minute).

Localitatea a fost sediul stapanitorilor locali, ultimii fiind din familia aragoneza Acquaviva, si va povesteam de ei cand pomeneam de ce Alberobello e o localitate atat de deosebita.

Fiind un mare sediu nobiliar, desigur are un castel. Impunator pe din afara, el inca mai are nevoie de lucrari de renovare. Adaposteste o pinacoteca cu lucrarile artistilor care au trait la curtea ducilor Acquaviva, sunt si cateva capodopere de valoare universala acolo. Vestea proasta este ca, desi teoretic pinacoteca se poate vizita, programul de vizitare e unul nazuros. Deh, Coversano nu e chiar un oras turistic, cum va avertizam, deci nu va asteptati ca muzeograful sa-si petreaca toata ziua in castel asteptand sa pice un vizitator iluzoriu.

Tot legat de de operele ducilor acestia aveau o resedinta de vanatoare in afara zidurilor orasului, ma refer la orasul vechi pentru ca astazi si aceasta resedin ta se afla in oras. Resedinta este o bijuterie de arhitectura renascentista, dar din nou dezamagire, este proprietate privata si nu puteti vedea din ea decat o latura, aproape neinteresanta.

Veti fi insa pe deplin recompensati de o plimbare pe stradutele vechii urbe. Care are un aer spaniol incontestabil.

Turnurile zidurilor orasului s-au transformat in case.

Si pentru ca e Italia, totul e in dialog, chiar si casele.

Bonus, cel mai bun restaurant, Pasha. Pasha e chiar langa castel, imposibil de ratat. Mancare sa te lingi pe degete, mai ieftin decat o carciumioara fara mari fite din Romania. Terina rustica con melanzane. Raviolli con carciofi,. Miam! Si o inghetata fara egal.

Alberobello, Puglia

Era un site de călătorii care nota locurile cutreierate în "endorfine". Ideea era să aprecieze nu minunăţiile arhitectonice văzute, nu extravaganţele tehnologice, de modă sau bogăţie pipăite în călătorie, nu exotismul locurilor, nu faima, ci un lucru simplu, dar greu de exprimat, cât de bine te poţi simţi în acele locuri.

Într-o scurtă călătorie ce am făcut în Puglia (Apulia), zonă din sudul Italiei (tocul cizmei cum ar veni) nu cea mai bătută de turişti (când eşti la concurenţă cu Veneţia, Florenţa şi Roma e greu să atragi atenţia) am descoperit un loc care merită maximul de endorfine ca notă.

Un soare cald pe un cer albastru, localităţi care nu se laudă  cu capadopere, dar sunt ele însaşi capodopere, oameni binevoitori şi sociabili, gata să schimbe o vorbă chiar şi cu ciudatul turist agăţat de aparatul de fotografiat, condiţii excelente, fără să simţi că se atentează din toate părţile la buzunarul tău.

Multi ajung in Puglia pentru Alberobello, o mică localitate  care este în întregime monument UNESCO.

Ce e aşa special acolo? Este o localitate compusă (cel puţin zona sa veche) în întregime din trulli.

Trullo este un tip arhitectonic caracteristic zonei. Este o construcţie integrală din piatră, inclusiv acoperişul, fără mortar. Iniţial era utilizată ca sălaş temporar de păstori sau ca depozit pentru roadele câmpului. 

Ducele local, cu reşedinţa într-un oraş apropiat, Conversano (voi povesti şi despre el), dorind să defrişeze pădurile ce erau pe la 1600 prin acele locuri, ca să-şi sporească veniturile, a colonizat familii în Alberobello. Partea neplăcută pentru duce era o lege care funcţiona în acele timpuri prin care nobilii care întemeiau noi localităţi trebuia să plătească o taxă regelui destul de mare. Aşa că ducele a pus condiţii coloniştilor, nu au voie să-şi facă case normale, ci doar sub forma acelor sălaşuri temporare, că dacă venea vreun control de la centru să nu se poată spune că e vreo aşezare nouă. Evaziune fiscală în toată regula. Aşa s-a constituit Alberobello ca oraş de trulli.

Locul e fascinant, desprins parcă dintr-un basm. Ajută şi cadrul natural din jur cu plantaţii de măslini şi vii, ici colo cireşi, smochini, sau un rest de pădure.