Vegetariana

Han Kang, Vegetariana

O carte venită din Coreea. Mi-a atras atenția faptul că a primit premiul Booker (Internațional) în 2016. Cum cei din comitetul de la Booker mi-au dovedit în timp că au gusturi bune și în general se potrivesc cu ale mele am îndrăznit să mă avânt la această lectură.

În primul rând recenziile de pe copertă sunt total derutante. Deși este o carte scrisă de o femeie, dintr-o perspectivă feminină, receptarea ei ca o carte de gen este absolut greșită. Perspectiva feminină aduce un plus cărții, dar nu acolo este valoarea ei.

De asemenea, deși este o carte care vine dintr-un spațiu exotic pentru un cititor din cultura europeană, nu exotismul este cel care trebuie notat. Deși exotismul nu lipsește.

E o carte excelentă despre angoasele existenței moderne. O soție aproape model dintr-o familie coreeană de mijloc se hotărățte să devină vegetariană.  Spre șocul tuturor, declanșând o criză la nivelul întregii familii (familia lărgită să spunem) care aruncă în aer raporturi altfel bine așezate și firești, am putea spune. O normalitate sufocantă.  O schizofrenie implicită a unei vieți în care nici măcar extremele lui Eros și Tanathos nu mai pot fi asumate liber, ca soluție salvatoare.  Totul povestit din trei perspective, ale soției vegetariene, ale cumnatului cu aspirații artistice, și ale sorei care își asumă imposibilul unei scăpări. Din viață scapă cine poate, ne spunea o altă autoare, nu-i așa?

Aveiro, Portugalia

Aveiro este un orasel prtughez aflat ceva mai la sud de Porto. Asezat pe o laguna, a fost totdeauna un centru de extragere a sarii din apa sarata prin evaporare. Secolul al XIX-lea a fost un moment de adevarat boom pentru oras. Practicandu-se niste canale care sa-i asigure o legatura usoara cu marea, precum si constructia timpurie a caii ferate (Lisabona- Porto) plus aceasta resursa importanta pentru industrializare, sarea, au facut din Aveiro un oras bogat. Consecinta: un patrimoniu arhitectural de senzatie. Cladiri frumoase caracteristice sfarsitului de sec. al XIX-lea si inceput de secol XX, multe reprezentand o interpretarea in stil lusitan a curentului Art Nouveau, de un farmec deosebit.

Canalele fac si acum faima orasului, de unde si numele de Venetia Portugaliei. Astazi nu industria ci turismul fac faima orasului. O spun cu toata convingerea ca Aveiro este cel mai cochet oras pe care l-am vazut in Portugalia. Am admirat cum edilii au facut din vechile docuri de pe canale un fel de mall plin de farmec, care completeaza cu arhitectura sa bine incadrata in peisaj cladirile de acum un secol. E un loc insorit, relaxat si fermecator pe care trebuie neaparat sa-l vizitati daca sunteti in Portugalia. Se poate aunge usor cu trenul urban din Porto.

Coimbra

Poarta cetății Coimbra este acolo de pe vremea arabilor. Acum loc obligatoriu de trecere pentru turist este folosită ca și capcană pentru plasat flecuștețe suvenir.
Coimbra, partea ei veche, este o cetate orientală tipică, așezată pe un delușor în meandrele râului, cu străduțe strâmte și labirintice. În vârf Universitatea. Cea mai veche din Portugalia. Sediul ei vechi e un fost palat regal dăruit de regii Portugaliei spre folosința învățăceilor. În jur s-au adăugat în timp alte și alte clădiri în diferite stiluri, clasic, baroc până la sediile moderne tipice arhitecturii brutaliste . Vedeta turistilor este vechea bibliotecă, bogat decorată, cu rafturi și lambriuri în lemn nobil.  Pentru conservare accesul este restricționat și va trebui să stați la coadă. Acolo o să aflați că, pe lângă mijloacele moderne de conservare, starea bună a bibliotecii este întreținută și de o familie de lilieci. Aceștia sunt tolerați în bibliotecă pentru că se hrănesc cu carii, care altfel ar distruge lemnul.
Fiind un oraș universitar Coimbra pare a fi, dincolo de centrul vechi, un oraș tânăr, viu. Dar pentru ele trebuie să fii mai mult decât un turist.

Batalha, Portugalia

Dacă tot ați trecut prin Tomar, pe aproape este și Batalhia (batălia, adică pe românește). Acolo e o mănăstire ridicată în tradiția pe care o știm de la Șefan cel Mare: dacă câștigi o bătălie faci iute o mănăstire. Așa au făcut portughezii, după ce au caftit pe spanioli într-o mare bătălie (de aici și numele locului) au făcut această mănăstire. Mare cît cuprinde, te plictisești să-i dai înconjurul, cuprinde și mormintele a mai mulți regi și prinți ai Portugaliei, adică vine lumea acolo ca la noi la Putna.
Ca să fie show-ul complet, portughezii au pus și Monumentul eroului necunoscut în mănăstire, cu schimbare de gardă, țeremonial, îmbulzeală de turiști să fotografieze pe băieții în uniformă bătând talpa cu spor pe venerabilele lespezi.
Mie mi-au plăcut dantelele de piatră din claustru.