Femeia cu Parul Rosu

Orhan Pamuk, Femeia cu Parul Rosu, (traducere Luminita Munteanu)

Orhan Pamuk nu  mai are nevoie de prezentari. Orhan Pamuk este, din nou, cum era in Ma numesc Rosu (si  cate intelesuri nu are aceasta culoare obsedanta) intre doua culturi, intre tragedia greaca si poezia iraniana clasica. Intre tentatia asumarii freudiene a destinului personajelor si destinul fatalist. Intre farsa si drama. Probabil intre literatura si biografie. Intre joc textual si naratiune cu stil (oricat ar fi de contestat cuvantul stil de specialistii semioticii).  Intre arta pentru arta si text angajat.

In mod sigur cu povestea sa, in care cheia este Femeia cu Parul Rosu,  Orhan Pamuk este pe terenul sublimului literar.