Orhan Pamuk, Femeia cu Parul Rosu, (traducere Luminita Munteanu)
Orhan Pamuk nu mai are nevoie de prezentari. Orhan Pamuk
este, din nou, cum era in Ma numesc Rosu (si cate intelesuri nu are aceasta culoare obsedanta) intre doua culturi,
intre tragedia greaca si poezia iraniana clasica. Intre tentatia asumarii
freudiene a destinului personajelor si destinul fatalist. Intre farsa si drama.
Probabil intre literatura si biografie. Intre joc textual si naratiune cu stil
(oricat ar fi de contestat cuvantul stil de specialistii semioticii). Intre arta pentru arta si text angajat.
In mod sigur cu
povestea sa, in care cheia este Femeia cu Parul Rosu, Orhan Pamuk este pe terenul
sublimului literar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu