Roussillon - Provence

Roussillon este o altă atracție a regiunii Louberon. O poveste de succes născută din nevoie. Până în anii 1970 Roussillon era un orășel de mineri, care extrăgeau din poala muntelui unde e cocoțat orașul un mknereu folosit în colorarea textilelor în roșu. Anii 1970 au adus coloranții sintetici pe piață, și falimentul minelor. Practic orașelul trebuia să devină un oraș fantomă. Însă lumea s-a mobilizat și a aplicat un plan inventiv. Că tot era atîta vopsea la dispoziție și nu o voia nimeni și-au vopsit tot orășelul în roșu. Un orășel cochet cum sunt și altele în regiune, dar care acum are un brand de neegalat - orașul roșu.
Așa că localnicii s-au reprofilat pe turism, avem hoteluri cochete și restaurante, alții produc diverse suveniruri (evident de culoare roșie).
Hei, se aude la Petroșani!?

Femeia cu Parul Rosu

Orhan Pamuk, Femeia cu Parul Rosu, (traducere Luminita Munteanu)

Orhan Pamuk nu  mai are nevoie de prezentari. Orhan Pamuk este, din nou, cum era in Ma numesc Rosu (si  cate intelesuri nu are aceasta culoare obsedanta) intre doua culturi, intre tragedia greaca si poezia iraniana clasica. Intre tentatia asumarii freudiene a destinului personajelor si destinul fatalist. Intre farsa si drama. Probabil intre literatura si biografie. Intre joc textual si naratiune cu stil (oricat ar fi de contestat cuvantul stil de specialistii semioticii).  Intre arta pentru arta si text angajat.

In mod sigur cu povestea sa, in care cheia este Femeia cu Parul Rosu,  Orhan Pamuk este pe terenul sublimului literar.

Gordes - Provence

Gordes este un orasel (sat)in tinutul Luberon. Daca vreti sa vedeti Provence in tot ce este mai bun  trebuie sa mergeti in Luberon. Luberon in fapt e o depresiune intr-un lant montan nu foarte impunator nu la uti kilometri nord de Masilia.

Catarate pe coline sunt multe astfel de mici orasele cu pitorescul lor meditaranean-montan inegalabil.

Gordes e probabil cel mai celebru. De fapt e la doar cativa kilometri de o alta atarctie emblema din Provence abatia din Senanque cu tufele sale de lavanda.

Celebritatea a venit cu bune si rele. Pe de o parte a ajutat la conservarea intacta a atmosferei satucului cu casele sale de piatra.

Pe de ata parte a devenit o rezervatie pentru multimilionarii si miliardarii lumii. Casele sunt toate cumparate de vedete internationale, afaceristi gloriosi caci cea mai ieftina nu coboara la pret, se pare, sub 5 milioane de dolari. Poate o fi si ceva lauda aici. Oricum trebuie sa retineti ca atunci cand vizitati satucul trebuie sa va lasati masina intr-o parcare speciala pentru vizitatori si nu va puteti deplasa in rest decat pe jos, pentru a nu deranja localnicii. Care au voie cu masina, si din ceea ce am vazut cele mai ieftine erau Porche, dar erau destui care afisau masini de colectie americane.

Seeds Cake

Citind Hobbitul am remarcat ca toata lumea pofteste prin carte Seeds Cake. Ia sa incerc si eu! E o reteta clasica a bucatariei din Anglia, considerata un pic vetusta astazi. In esenta e un chec cu seminte de chimion.


Aveti nevoie pentru o tava rotunda de 20 de cm de:

250 g unt
250 faina
200 g zahar
4 oua
200 ml lapte sau un brandy. Puteti sa le si amestecati.
2-3 linguri de chimion (eu am amestecat si cu fenicul ruda cu chimionul dar cu o aroma mai bogata)
1 lingurita de nucsoara rasa
coaja de citirice rasa dupa gust.


Reteta e una clasica de chec. Se bate untul cu zaharul. Se adauga ouale batute, aromele, apoi faina si semintele.

Pasta se da la cuptor la 160 de grade pentu o ora - o ora si jumatate.

Eu am pus pe o tava ceva mai intinsa decat e recomandat pentru aceste cantitati si a iesit o prajitura usor aplatizata si poate ceva prea coapata.