 |
| Imagine a lui Park Chung-hee din cartoane la o paradaă militară în 1973 (Wikimedia Commons) |
Aproape ca fapt divers, a fost înregistrată la noi știrea despre manifestațiile, soldate cu victime, față de destituirea Președintei Park Geun-hye a Coreei de Sud.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-21655976-3-morti-zeci-raniti-protestele-care-urmat-destituirii-presedintei-sud-coreene-park-geun-hye.htm.
Foarte puțin s-a spus despre contextul istoric al situației. În general se cunoaște că în Coreea de Nord, comunistă, există o dinastie de lideri care conduc țara.
Mai puțin se știe că Park Geun-hye este și ea fiică a unui președinte al Coreei de Sud. Și nu orice Președinte, fiind vorba de Park Chung-hee, cel care a condus ca dictator Coreea de Sud între 1961 și 1979.
Park Chung-hee este o figură controversată în Coreea de Sud, având admiratori, dar fiind și detestat în egală măsură. O paralelă cu figura lui Ceaușescu și atitudinea românilor față de acesta nu este deloc deplasată.
Park Chung-hee, militar de carieră, cunoscut ca și colaborator al japonezilor, după eliberarea Coreei participând la o revoltă stângistă, ia puterea în 1961 printr-o lovitură de stat militară.
Coreea de Sud era în acel moment un stat sărac, care supraviețuia doar prin ajutoarele date de Statele Unite, oferite în cadrul politicii de îndiguire a comunismului, dominat de corupție și instabilitate politică. Grăitor este un fapt care astăzi pare incredibil. La sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 erau coreeni care, în calitate de foști supuși ai Japoniei (până în 1945 Coreea fusese sub suveranitate japoneză) se stabiliseră în Japonia, și care se întorceau în Coreea. Cei mai mulți dintre aceștia alegeau Coreea de Nord, comunistă, aceasta părând să aibă o situație mai bună decât sudul, la acea vreme.
Park a schimbat cu totul datele. În 1979, când a fost asasinat, Coreea de Sud se industrializase masiv, avea o industrie competitivă orientată spre piața internațioanală, baza dezvoltării miraculoase pe care o cunoaște astăzi Coreea de Sud, devenită una din națiunile de top ca dezvoltare economică.
Pe lângă succesul economic incontestabil al guvernării Park acesta a avut și alte politici, mai puțin cunoscute internațioal, dar pentru care coreeni îi sunt recunocători. Cu impact pe termen lung afost programul de reîmpădurire a Coreei de Sud. Aceasta este o țară de câmpie, care practica tradițional o agricultură extensivă care a dus la dispariția pădurilor. În 1960 practic Coreea de Sud nu mai avea pădure. Park a susținut ferm reîmpădurirea Coreei de Sud, cu rezultate excelente, program cu un impact pozitiv asupra calității vieții coreenilor pe termen lung.
Alături de acestea sunt și aspectele negative. Park a fost un dictator militar. Fără să fie un regim totalitar, o oarecare opoziție era tolerată, se practica cenzura pe scară largă, reprimarea brutală a manifestațiilor, încarcerarea oponenților prea vocali, și chiar eliminarea fizică a celor care erau considerați periculoși pentru regim. Corupția a rămas o caracteristică a Coreei de Sud. Industrializarea rapidă a țării s-a făcut cu bani puși la dispoziție de guvern, pe criterii netransparente, beneficiind în special un cerc de apropiați ai președintelui. Dezvoltarea rapidă s-a făcut și pe seama salariilor mici ale coreenilor și reprimarea a oricăror revendicări de condiții mai bune de muncă, abia spre sfârșitul perioadei dezvoltarea accelerată începând să aducă beneficii palapabile maselor largi de coreeni.
Pe ansamblu contemporanii se pare că l-au reținut mai ales pozitiv. Așa să explică capitalul de imagine, printre persoanele mai vârstnice, excelent al fiicei sale Park Geun-hye ajunsă președintă a Coreei de Sud prin alegeri libere în 2012.
Care a fost implicată în 2016 într-un scandal de corupție care a condus la destituirea sa din funcția de Președinte. Interesant de spus, pentru că nimic nu e întâmplător, că în scandalul de corupție este implicată fiica unuia dintre principalii colaboratori ai regimului (unii îi spun adevărat mentor) al dictatorului Park. Tot felul de relații, care se vede că se moștenesc.
