luni, 16 octombrie 2017

Serra da Estrela, Portugalia



Puțini se gândesc la Portugalia ca la o destinație de turism montan, dar ar fi bine sa reconsiderati asta. Eu am fost în Serra da Estrela, cel mai înalt masiv al Portugaliei continentale cu vârful Torre de 1993 metri.
Deși înălțimea nu atrage peisajul este peste orice așteptări. 
Pe mine m-a frapat uscăciunea munților. Eram obișnuit cu munții noștri unde apa țâșnește la tot pasul. În Serra da Estrela peisajul e arid, stâncile golașe încep de la o altitudine mult mai mică decât la noi. De aici peisajul ... Dar și incendiile de vară. Eu nu le-am văzut decât în depărtare, dar am trecut pe lângă mulți versanți afectași de incendii, cu păduri de brazi carbonizați.
Altfel, totul este accesibil șosea până pe cel mai înalt vârf, unde portughezii, într-un exces de mândrie națională, au pus pe vârful Torre un turn de 7 metri ca să ajute muntele să atingă mult mai impresionanta și rotunda înălțime de 2000 de metri.






duminică, 1 octombrie 2017

Porto, Portugalia

 Orașul cu nume de vin (sau vinul cu nume de oraș) vă lasă o amintire de neșters musai dacă îndrăzniți să vă abateți pe la casele de vinuri de pe malul de sud al Douro, înșirate vădit să atragă turiștii. Dacă vă place vinul alcoolizat, specialitate a locului, ați nimerit în rai.
În rest orașul are un centru plăcut pentru o plimbare, dar nu din cale afară, câteva clădiri cu faianță (printre care și gara). Dincolo de centru aglomerație de mare metropolă și un urbanism
nu prea seducător.










miercuri, 27 septembrie 2017

Vegetariana


Han Kang, Vegetariana

O carte venită din Coreea. Mi-a atras atenția faptul că a primit premiul Booker (Internațional) în 2016. Cum cei din comitetul de la Booker mi-au dovedit în timp că au gusturi bune și în general se potrivesc cu ale mele am îndrăznit să mă avânt la această lectură.

În primul rând recenziile de pe copertă sunt total derutante. Deși este o carte scrisă de o femeie, dintr-o perspectivă feminină, receptarea ei ca o carte de gen este absolut greșită. Perspectiva feminină aduce un plus cărții, dar nu acolo este valoarea ei.

De asemenea, deși este o carte care vine dintr-un spațiu exotic pentru un cititor din cultura europeană, nu exotismul este cel care trebuie notat. Deși exotismul nu lipsește.

E o carte excelentă despre angoasele existenței moderne. O soție aproape model dintr-o familie coreeană de mijloc se hotărățte să devină vegetariană.  Spre șocul tuturor, declanșând o criză la nivelul întregii familii (familia lărgită să spunem) care aruncă în aer raporturi altfel bine așezate și firești, am putea spune. O normalitate sufocantă.  O schizofrenie implicită a unei vieți în care nici măcar extremele lui Eros și Tanathos nu mai pot fi asumate liber, ca soluție salvatoare.  Totul povestit din trei perspective, ale soției vegetariene, ale cumnatului cu aspirații artistice, și ale sorei care își asumă imposibilul unei scăpări. Din viață scapă cine poate, ne spunea o altă autoare, nu-i așa?

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Aveiro, Portugalia



Aveiro este un orasel prtughez aflat ceva mai la sud de Porto. Asezat pe o laguna, a fost totdeauna un centru de extragere a sarii din apa sarata prin evaporare. Secolul al XIX-lea a fost un moment de adevarat boom pentru oras. Practicandu-se niste canale care sa-i asigure o legatura usoara cu marea, precum si constructia timpurie a caii ferate (Lisabona- Porto) plus aceasta resursa importanta pentru industrializare, sarea, au facut din Aveiro un oras bogat. Consecinta: un patrimoniu arhitectural de senzatie. Cladiri frumoase caracteristice sfarsitului de sec. al XIX-lea si inceput de secol XX, multe reprezentand o interpretarea in stil lusitan a curentului Art Nouveau, de un farmec deosebit.
Canalele fac si acum faima orasului, de unde si numele de Venetia Portugaliei. Astazi nu industria ci turismul fac faima orasului. O spun cu toata convingerea ca Aveiro este cel mai cochet oras pe care l-am vazut in Portugalia. Am admirat cum edilii au facut din vechile docuri de pe canale un fel de mall plin de farmec, care completeaza cu arhitectura sa bine incadrata in peisaj cladirile de acum un secol. E un loc insorit, relaxat si fermecator pe care trebuie neaparat sa-l vizitati daca sunteti in Portugalia. Se poate aunge usor cu trenul urban din Porto.










duminică, 10 septembrie 2017

Coimbra


Poarta cetății Coimbra este acolo de pe vremea arabilor. Acum loc obligatoriu de trecere pentru turist este folosită ca și capcană pentru plasat flecuștețe suvenir.
Coimbra, partea ei veche, este o cetate orientală tipică, așezată pe un delușor în meandrele râului, cu străduțe strâmte și labirintice. În vârf Universitatea. Cea mai veche din Portugalia. Sediul ei vechi e un fost palat regal dăruit de regii Portugaliei spre folosința învățăceilor. În jur s-au adăugat în timp alte și alte clădiri în diferite stiluri, clasic, baroc până la sediile moderne tipice arhitecturii brutaliste . Vedeta turistilor este vechea bibliotecă, bogat decorată, cu rafturi și lambriuri în lemn nobil.  Pentru conservare accesul este restricționat și va trebui să stați la coadă. Acolo o să aflați că, pe lângă mijloacele moderne de conservare, starea bună a bibliotecii este întreținută și de o familie de lilieci. Aceștia sunt tolerați în bibliotecă pentru că se hrănesc cu carii, care altfel ar distruge lemnul.
Fiind un oraș universitar Coimbra pare a fi, dincolo de centrul vechi, un oraș tânăr, viu. Dar pentru ele trebuie să fii mai mult decât un turist.



sâmbătă, 2 septembrie 2017

Batalha, Portugalia



Dacă tot ați trecut prin Tomar, pe aproape este și Batalhia (batălia, adică pe românește). Acolo e o mănăstire ridicată în tradiția pe care o știm de la Șefan cel Mare: dacă câștigi o bătălie faci iute o mănăstire. Așa au făcut portughezii, după ce au caftit pe spanioli într-o mare bătălie (de aici și numele locului) au făcut această mănăstire. Mare cît cuprinde, te plictisești să-i dai înconjurul, cuprinde și mormintele a mai mulți regi și prinți ai Portugaliei, adică vine lumea acolo ca la noi la Putna.
Ca să fie show-ul complet, portughezii au pus și Monumentul eroului necunoscut în mănăstire, cu schimbare de gardă, țeremonial, îmbulzeală de turiști să fotografieze pe băieții în uniformă bătând talpa cu spor pe venerabilele lespezi.
Mie mi-au plăcut dantelele de piatră din claustru.








joi, 31 august 2017

Tomar. Portugalia

Cum Portugalia pare să fie destinaţia anului, am să povestesc despre călătoria mea în acea ţară. Şi nu despre Lisabona unde se duc mulţi, ci despre Portugalia dincolo de capitala sa.

Dacă înainte de plecarea acolo eram întrebat dacă am vreo referinţă literară despre Portugalia aş fi spus fără să ezit Tomar.
Tomar a fost sediul de căpetenie al Cavalerilor Templieri în Portugalia. Când ordinul a fost desființat cu scandal asupra obiceiurilor nu tocmai creştine ale cavalerilor, acuzaţii care aveau în spatele lor mai ales lăcomia de a pune mâna pe bogaţiile ordinului, în Portugalia lucrurile au decurs mai blând. Regii Portugaliei nu s-au atins cu nimic de Cavalerii Templieri, doar le-a cerut să-şi schimbe numele (să nu iasă vorbe că a fost încălcată porunca papei de desființare) putând să-şi vadă mai departe de treburi.
Aşa că Tomar a rămas un castel mănăstire tipic pentru templieri, care poate fi admirat în toată splendoarea. Cu capela de formă poligonală originală, tipică pentru Templieri, căci imita forma, așa se credea cel puțin atunci, Templului din Ierusalim, capelă în care cavalerii intrau pe cal pentru închinare.  Dar mai ales cu mulţime de curţi interioare fiecare dedicate unei activități.  Cu bucătăria foarte bine organizată , inclusiv cu un dispozitiv de păstrat mâncarea caldă, cu dormitoare cu încălzire centrală cu abur care circula prin pereţi.













Orășelul,  destul de provincial, are un centru vechi care merită vizitat.

miercuri, 23 august 2017

Gratis carte

Fiind 23 august gratis la carte!



Cartea mea 


este disponibilă gratis pe site-ul Smashword

In loc de pret introduceti codul BT42X și puteți să o descărcați gratuit. 

Gratuitatea va fi disponibilă până pe 15 septembrie 2017, inclusiv.
Site-ul Smashword va va solicita sa faceti un cont pentru a achizitiona cartea!

marți, 15 august 2017

Lourmarin - Provence. Plus cateva sfaturi practice


Lourmarin e un satuc din Luberon, Provence, facut celebru de Peter Mayle, autorul britanic responsabil de o serie de carti in care personajul principal este chiar Provence. Una a si fost ecranizata cu succes ( A Good Year). Mayle locuieste chiar in Lourmarin, si marturisesc ca nu are gusturi proaste.
Aflat oarecum mai in marginea regiunii, mai la campie, oraselul e fotogenic cat cuprinde, si nu trebuie ratat. Plus ca cei cu pasiuni literare trebuie sa stie ca aici a trait si scris si Albert Camus, si veti gasi o multime de locuri legate de faimosul scriitor.











 Eu am ajuns in Provence cu o cursa Bucuresti-Paris, Paris- Marsilia. Daca va planificati bine momentul calatoriei veti gasi bilete la preturi bune chiar daca nu e vorba de low cost. Desigur exista varianta Nisa cu curse directe si low cost, Daca puneti insa si pretul unui TGV de la Nisa spre Marsilia sau alta localitate din Provence (Aix) mare economie nu faceti.
Aeroportul din Marsilia e bine legat cu Marsilia dar si cu alte localitati. In apropiere este o statie de tren (un autobuz va duce gratuit in statie din terminal) care leaga aeroportul cu Marsilia dar si cu Arles sau Avignon. Sunt autobuze frecvente spre Aix si Nimes.
Favoritul meu ramane Aix en Provence. Nu il ratati. In plus e o buna baza pentru explorat Luberon.
Spre Luberon folositi excursiile organizate, daca nu inchiriati o masina. Transportul in comun  nu ofera legaturi prea bune in zona, si e destinat mai mult scolarilor si navetistilor, orarul fiind fixat pe nevoile acestora, putin convenabil pentru un turist. Iar in sezonul de vara, cand e vacanta pentru elevi, majoritatea curselor sunt anulate.
Intre orasele mari, e o retea buna de trenuri, relativ scumpe.
O descoperire a fost ( si daca ma mai duc o voi folosi mai mult) reteaua de autobuze puse la dispozitie de regiunea care are capitala la Nimes. Sunt foarte ieftine si ating multe puncte turistice de interes. Puteti folosi Nimes ca baza din aceasta perspectiva, plus ca e un oras foarte cochet, pe care as vrea sa-l mai explorez.
Daca sunteti pasionat de bicicleta si aveti conditia fizica necesara zona e un rai. Luberon are o sosea speciala pentru ciclisti, excelenta, m-am intersectat de mai multe ori cu ea pe drum.
Si din Arles puteti merge sa explorati delta Rhonului pe bicicleta, cu trasee fabuloase.
Hotelurile nu sunt ieftine, e o zona turistica de prima mana, asa ca rezervati din timp, caci ofertele bune sunt luate cu mult timp inainte.
Restaurantele nu sunt tocmai ieftine. Baza meniului meu a fost furnizata de boulangerie. O speciliatate de paine sau patiserie facuta pe loc  dimineata devreme cu o cafea (majoritatea acestor magazine ofera facilitati pentru un mic dejun frugual) este o experienta de neuitat.
Nu ratati nici pietele de legume.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...