luni, 19 iunie 2017

Femeia cu Parul Rosu

Orhan Pamuk, Femeia cu Parul Rosu, (traducere Luminita Munteanu)

Orhan Pamuk nu  mai are nevoie de prezentari. Orhan Pamuk este, din nou, cum era in Ma numesc Rosu (si  cate intelesuri nu are aceasta culoare obsedanta) intre doua culturi, intre tragedia greaca si poezia iraniana clasica. Intre tentatia asumarii freudiene a destinului personajelor si destinul fatalist. Intre farsa si drama. Probabil intre literatura si biografie. Intre joc textual si naratiune cu stil (oricat ar fi de contestat cuvantul stil de specialistii semioticii).  Intre arta pentru arta si text angajat.

In mod sigur cu povestea sa, in care cheia este Femeia cu Parul Rosu,  Orhan Pamuk este pe terenul sublimului literar.

duminică, 11 iunie 2017

Gordes - Provence




Gordes este un orasel (sat)in tinutul Luberon. Daca vreti sa vedeti Provence in tot ce este mai bun  trebuie sa mergeti in Luberon. Luberon in fapt e o depresiune intr-un lant montan nu foarte impunator nu la uti kilometri nord de Masilia.
Catarate pe coline sunt multe astfel de mici orasele cu pitorescul lor meditaranean-montan inegalabil.
Gordes e probabil cel mai celebru. De fapt e la doar cativa kilometri de o alta atarctie emblema din Provence abatia din Senanque cu tufele sale de lavanda.
Celebritatea a venit cu bune si rele. Pe de o parte a ajutat la conservarea intacta a atmosferei satucului cu casele sale de piatra.
Pe de ata parte a devenit o rezervatie pentru multimilionarii si miliardarii lumii. Casele sunt toate cumparate de vedete internationale, afaceristi gloriosi caci cea mai ieftina nu coboara la pret, se pare, sub 5 milioane de dolari. Poate o fi si ceva lauda aici. Oricum trebuie sa retineti ca atunci cand vizitati satucul trebuie sa va lasati masina intr-o parcare speciala pentru vizitatori si nu va puteti deplasa in rest decat pe jos, pentru a nu deranja localnicii. Care au voie cu masina, si din ceea ce am vazut cele mai ieftine erau Porche, dar erau destui care afisau masini de colectie americane.




luni, 5 iunie 2017

Seeds Cake


Citind Hobbitul am remarcat ca toata lumea pofteste prin carte Seeds Cake. Ia sa incerc si eu! E o reteta clasica a bucatariei din Anglia, considerata un pic vetusta astazi. In esenta e un chec cu seminte de chimion.


Aveti nevoie pentru o tava rotunda de 20 de cm de:

250 g unt
250 faina
200 g zahar
4 oua
200 ml lapte sau un brandy. Puteti sa le si amestecati.
2-3 linguri de chimion (eu am amestecat si cu fenicul ruda cu chimionul dar cu o aroma mai bogata)
1 lingurita de nucsoara rasa
coaja de citirice rasa dupa gust.


Reteta e una clasica de chec. Se bate untul cu zaharul. Se adauga ouale batute, aromele, apoi faina si semintele.

Pasta se da la cuptor la 160 de grade pentu o ora - o ora si jumatate.

Eu am pus pe o tava ceva mai intinsa decat e recomandat pentru aceste cantitati si a iesit o prajitura usor aplatizata si poate ceva prea coapata.



duminică, 14 mai 2017

Empires On The Pacific


Robert Smith Thompson, Empires On The Pacific, World War II and the Struggle for the Mastery of Asia

Carti despre Al doilea razboi mondial, in particular luptele dintre americani si japonezi, s-au tot scris. Cu ce vine nou aceasta carte?
Este o privire din perspectiva luptei pentru dominatiea zonei, unde nici una dintre parti nu poate sa spuna ca a actionat din altruism sau considerente morale.
Cheia dominatiei in Extremul Orient, in opinia autorului, este China. Autorul prezinta confruntarea in care principalii protagonisti, SUA si Japonia s-au intrecut in Al doilea razboi mondial pentru dominatia Chinei. Desi spectacolul marilor lupte a fost in insulele din Pacific miza era in China. Spre deosebire de alte carti, autorul acorda spatii largi situatiei din China, deobicei neglijata in marile sinteze despre luptele din Extremul Orient.
Ironia sortii este ca niciunul dintre combatanti nu si-a atins scopul. Un obscur fost bibliotecar, ajuns comandant de guerrilla comunista intr-un tinut privincial si neglijat al Chinei, Mao Zedong, va dejuca planurile tuturor.

duminică, 7 mai 2017

Pont du Gard - Provence


Pont du Gard reprezinta unul dintre cele mai cunoscute monumente de arhitectura din epoca romana. In fapt un apeduct construit din necesitatea de a aproviziona Nimes cu apă, romanii s-au întrecut la ingeniozitate inginerească.
Eu am plecat în vizită din Nimes. Din spatele gării pleacă un număr de autobuze in aceasta directie. Statia este undeva intr-o zona rurala, la intersectia a doua sosele, intr-un loc nu cine stie ce marcat. M-am luat si eu dupa ceilalti si nu departe am dat de centrul de primire turistic, unde se cumpara biletele, loc altfel excelent amenajat cu toate facilitatile, lasandu-te visator asupra a ce inseamna turism pe alte meleaguri.
Dupa o scurta plimbare pe o cararuie intri intr-o zona cu aspect semimontan. Gard e un rau cu o vale adanca, foarte frumoasa in sine, peste care romanii au facut apeductul. Probabil ca toti suntem pregatiti de intalnirea cu monumentul roman, caci imaginile sale sunt raspandite mai peste tot, fiind dat si prin manualele scolare ca exemplu al maretiei si ingeniozitatii vechilor romani.
Ceea ce insa a fost marea surpriza este atmosfera vesela inconjuratoare. Caci langa Pont du Gard exista practica o statiune turistica, de care francezii se bucura in modalitati care nu au nicio legatura cu veneratia pentru batranele pietre. Multi se dau la vale cu caiacul pe rau. Altii plonjeaza de pe stanci in stioalnele raului. Sau pur si simplu sa prajesc la soare. Daca va duceti pe acolo, nu uitati sa va luati costumul de baie.




joi, 27 aprilie 2017

Hotul din Kew


În vacanțe unele întâlniri sunt memorabile. Precum acest hoț. Care mi-a furat ciocolata. Din geantă direct. Fără ezitare. Era în Kew lângă Londra. În rest flori, gâște care se plimba pe pajiște cu calm englezesc.




duminică, 16 aprilie 2017

Britain in the 1920`s


Fiona McDonald, Britain in the 1920`s

O abordare a anilor 1920 in Marea Britanie, dintr-o perspectiva mai ales sociala si culturala. Nici politica nu lipseste. Fotografiile sunt cat se poate de evocatoare,iar incursiunile in istoria personala a autoarei (amintiri de familie exemplare pentru evolutia sociala din acei ani) sunt pline de culoare.
Capitolul destinat anilor 1920 din perspectiva emanciparii femeilor este foarte bun. Dar fiecare va gasi cate ceva interesant. Eu, de pilda, am fost fascinat de incursiunea in universul copilariei, multe din jocurile si jucariile descrise in carte au facut parte si din copilaria mea, desi petrecuta la mare distanta in timp.

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Nîmes, Provence



Nîmes nu ține tocmai de Provence, dar e imposibil să-l ratați dacă mergeți acolo. E un oraș cochet cu un aspect mediteranean și morgă burgheză franțuzească. Față de mult mai turisticele Avignon sau Arles poate fi o alegere bună să vă stabiliți baza acolo ca să explorați zona.
Vizita la Nîmes m-a făcut să mă gândesc cum stăm noi prin comparație la poveștile din cartea de istorie cu continuitatea românilor. Adică stăm prost. La Nîmes continuitatea galo-romană e palpabilă. Amfiteatrul roman străjuiește centrul orașului. E bine mersi în picioare și funcțional. Da, se dau în continuare spectacole acolo. Când am trecut eu era închis, se pregătea un mare concert cu boxe cu mulți decibeli.
Centrul orașului e același cu centrul vechiului oraș antic. În mijloc unul dintre cele mai bine păstrate temple din epoca romană. Singura deosebire e că din templu păgân locuitorii au făcut biserică, dar în rest a fost păstrat în perfectă stare și neschimbat.






sâmbătă, 25 martie 2017

Prajitura cu mango


Pentru ca e plin de mango in piete si magazine am improvizat ceva cu mango. Un fel de tarta.

Pentru cosulet am folosit:

150 g faina
1 ou
1 lingura de lapte
1 lingura de miere
1 lingura de unt topit
1 lingurita bicarbonat
50 grame zahar.

Se amesteca toate ingredientele se face un aluat. Aluatul se intinde in forma unsa cu unt prin presare cu degetele. Se da la copt pentru 5-10 minute. Nu uitati sa  intepati aluatul cu o furculita ca sa iasa aerul, altfel are tendinta sa se umfle.

Crema e o crema obisnuita de vanilie.

100 g faina
100 g zahar
350 ml lapte
2 oua
esenta de vanilie

Se amesteca ingredientele si se da la foc la bain-marie. Se amesteca pe foc pana se obtine o crema consistenta.

Cei doi mango nu prea mari i-am taiat in felii ca pe cartofii pai, si i-am prajit un pic in zahar cu putina apa.

A iesit ce vedeti in imaginea de mai sus.

luni, 20 martie 2017

GRATIS! La aniversare 2000 like pe Facebook!

Deoarece pagina Facebook @juristulcasei a trecut de 2000 de like, un cadou.

Cartea mea 


este disponibilă gratis pe site-ul Smashword

In loc de pret introduceti codul DC94R  și puteți să o descărcați gratuit. 

Gratuitatea va fi disponibilă până pe 20 aprilie 2017, inclusiv.
Site-ul Smashword va va solicita sa faceti un cont pentru a achizitiona cartea!

sâmbătă, 11 martie 2017

Dinastie prezidentiala in Coreea de Sud

Imagine a lui Park Chung-hee din cartoane la o paradaă militară în 1973 (Wikimedia Commons)
Aproape ca fapt divers, a fost înregistrată la noi știrea despre manifestațiile, soldate cu victime, față de destituirea Președintei Park Geun-hye a Coreei de Sud.
http://www.hotnews.ro/stiri-international-21655976-3-morti-zeci-raniti-protestele-care-urmat-destituirii-presedintei-sud-coreene-park-geun-hye.htm.
Foarte puțin s-a spus despre contextul istoric al situației. În general se cunoaște că în Coreea de Nord, comunistă, există o dinastie de lideri care conduc țara.
Mai puțin se știe că Park Geun-hye este și ea fiică a unui președinte al Coreei de Sud. Și nu orice Președinte, fiind vorba de Park Chung-hee, cel care a condus ca dictator Coreea de Sud între 1961 și 1979.
Park Chung-hee este o figură controversată în Coreea de Sud, având admiratori, dar fiind și detestat în egală măsură. O paralelă cu figura lui Ceaușescu și atitudinea românilor față de acesta nu este deloc deplasată.
Park Chung-hee, militar de carieră, cunoscut ca și colaborator al japonezilor, după eliberarea Coreei participând la o revoltă stângistă, ia puterea în 1961 printr-o lovitură de stat militară.
Coreea de Sud era în acel moment un stat sărac, care supraviețuia doar prin ajutoarele date de Statele Unite, oferite în cadrul politicii de îndiguire a comunismului, dominat de corupție și instabilitate politică. Grăitor este un fapt care astăzi pare incredibil. La sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960 erau coreeni care, în calitate de foști supuși ai Japoniei (până în 1945 Coreea fusese sub suveranitate japoneză) se stabiliseră în Japonia, și care se întorceau în Coreea. Cei mai mulți dintre aceștia alegeau Coreea de Nord, comunistă, aceasta părând să aibă o situație mai bună decât sudul, la acea vreme.
Park a schimbat cu totul datele. În 1979, când a fost asasinat, Coreea de Sud se industrializase masiv, avea o industrie competitivă orientată spre piața internațioanală, baza dezvoltării miraculoase pe care o cunoaște astăzi Coreea de Sud, devenită una din națiunile de top ca dezvoltare economică.
Pe lângă succesul economic incontestabil al guvernării Park acesta a avut și alte politici, mai puțin cunoscute internațioal, dar pentru care coreeni îi sunt recunocători. Cu impact pe termen lung afost programul de reîmpădurire a Coreei de Sud. Aceasta este o țară de câmpie, care practica tradițional o agricultură extensivă care a dus la dispariția pădurilor. În 1960 practic Coreea de Sud nu mai avea pădure. Park a susținut ferm reîmpădurirea Coreei de Sud, cu rezultate excelente, program cu un impact pozitiv asupra calității vieții coreenilor pe termen lung.
Alături de acestea sunt și aspectele negative. Park a fost un dictator militar. Fără să fie un regim totalitar, o oarecare opoziție era tolerată, se practica cenzura pe scară largă, reprimarea brutală a manifestațiilor, încarcerarea oponenților prea vocali, și chiar eliminarea fizică a celor care erau considerați periculoși pentru regim. Corupția a rămas o caracteristică a Coreei de Sud. Industrializarea rapidă a țării s-a făcut cu bani puși la dispoziție de guvern, pe criterii netransparente, beneficiind în special un cerc de apropiați ai președintelui. Dezvoltarea rapidă s-a făcut și pe seama salariilor mici ale coreenilor și reprimarea  a oricăror revendicări de condiții mai bune de muncă, abia spre sfârșitul perioadei dezvoltarea accelerată începând să aducă beneficii palapabile maselor largi de coreeni.
Pe ansamblu contemporanii se pare că l-au reținut mai ales pozitiv. Așa să explică capitalul de imagine, printre persoanele mai vârstnice, excelent al fiicei sale  Park Geun-hye ajunsă președintă a Coreei de Sud prin alegeri libere în 2012.
Care a fost implicată în 2016 într-un scandal de corupție care a condus la destituirea sa din funcția de Președinte. Interesant de spus, pentru că nimic nu e întâmplător, că în scandalul de corupție este implicată fiica unuia dintre principalii colaboratori ai regimului (unii îi spun adevărat mentor) al dictatorului Park. Tot felul de relații, care se vede că se moștenesc.

duminică, 5 martie 2017

Avignon



Fostă capitală a papilor, astăzi capitală a teatrului prin festivalul mondial de teatru ce se ține acolo în fiecare vară. Eu l-am văzut în plin festival. Adică aglomerație mare, tot felul de manifestații de stradă gata să incite publicul să intre la unul dintre miile (efectiv) de spectacole ce se țin prin oraș. Cei mai apreciați erau băieții dintr-o trupă care dansau un fel de break-dance la modă acum ceva decenii, dar într-un mod foarte acrobatic. Spectacolul lor se ținea pe strada centrală închisă circulației, dar din când în când își mai făcea loc prin mulțime o mașină a poliției sau alte mașini cu ecuson. La o mașină a poliției unul din băieții din trupă s-a făcut că nu vede mașina, numai cât aceasta să o oprească o secundă, timp în care altul a executat un salt fabulos peste mașină, spre încântarea spectatorilor și mirarea polițiștilor din mașină care nu știau de ce fac obiectul unui așa viu interes.
Evident trebuie să vedeți Podul din Avignon, din cântecele pentru copii francezi, pod care este desigur pe jumătate dărâmat. Și mai ales castelul papilor, care este fără îndoială cea mai impunătoare reședință regală medievală pe care o puteți vedea în picioare și cu minime transformări față de vremurile cavalerilor și domnițelor.
Partea centrală a orașului se bate lesne pe jos. Gara TGV Avignon este departe, orașul vechi fiind deservit de o stație mai mică pentru trenuri locale și regionale. Să nu vă păcăliți când organizați călătoria. Lângă gara de cale ferată este și o imensă autogară, unde opresc cursele de autobuze dacă folosiți acest mijloc de transport.













duminică, 26 februarie 2017

Se pare ca a venit primavara



Imaginile sunt din Muzeul Satului.

sâmbătă, 18 februarie 2017

Arles


Arles e asociat desigur cu van Gogh si nu poate scapa de asta. Peste tot prin oras sunt marcate locuri legate de sederea renumitului pictor in oras, sau care pot fi vazute, in ipostaza artistica, in tablouri.
Orasul cu arena sa romana in care se desfasoara in continuare lupte de tauri (asemanatoare cu cele din Spania, mai putin partea finala, provensalii se multumesc cu piruietele) e pictural si astazi sub un cer albastru, albastru. Asa ca va recomand sa va pierdeti pe stradutele lui, sau sa luati o bicicleta sa admirati imprejurimile care au inspirat pictorii.


























Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...