O carte despre Churchill, primul-ministru britanic între 1940-1945 - dacă mai e nevoie de o asemenea precizare? - care incearca sa se apropie intr-un mod realist de acest personaj, care a influentat fundamental istoria celui de Al Doile Razboi Mondial. Realist in sensul ca il prezinta ca individ, politician, si om de stat, pus in situatia de a lua decizii cruciale, dar mai ales de a manevra intr-un camp complex de interese, pe care trebuia sa le gestioneze in asa fel incat in final sa realizeze obiectivul cel mai important: victoria.
O misune deloc usoara, caci Churchill trebuia sa lucreze cu colegi de partid care nu se vedeau deloc mai prejos si mai putin indreptatiti sa fie ei insisi prim-ministru, sa tina seama de opozitie, sa menajeze sau sa forteze spiritul de casta a militarilor care traditional dispretuiau civilii care se amestecau in deciziile militare, să se descurce cu nişte aliaţi care aveau propriile obiective de război, si nu in ultimul rand sa convituiasca cu iubita sa soţie care avea, în mod deschis, o totală lipsă de simpatie faţă de Partidul Conservator, din care făcea parte însuşi Churchill.
Ce m-a frapat însă cel mai mult în carte a fost o mică poveste despre cariera lui Churchill înainte de a fi prim-ministru. Churchill a ocupat mai multe funcţii guvernamentale, înainte de a fi prim-ministru, care aveau legătură cu administrarea treburilor militare.
Astfel, era implicat în proiecte care ţineau de dotarea armatei. Într-un astfel de studiu lucrurile s-au desfăşurat dincolo de mandatul unui guvern conservator, la putere venind laburistii sub conducerea lui Ramsey McDonald. Studiul implica accesul la informaţii militare sensibile. Deşi Churchill nu mai vea o funcţie oficială, şi era de la partidul adversar în politică, Ramsey McDonald a aprobat ca acesta să primească în continuare informaţiile respective pentru a termina studiul privind înzestrarea armatei. De altfel, după o declaraţie a lui Stanley Baldwin, şi el prim-ministru conservator în mai multe rânduri în anii 1920 şi 1930, Churchill era omul care era pregătit din timp şi considerat potrivit încă din anii 1930 să preia frâiele Marii Britanii, în situaţia în care un Marea Britanie ar fi fost implicată într-un război .
Vă spun povestea asta ca să înţelegeţi de ce România nu arată ca Marea Britanie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu