Thomas Weber, Hitler's First War, Oxford University Press
In mod sigur s-au scris o multime de carti despre Hitler, si este greu sa gasesti ceva cu adevarat nou despre subiect. Totusi aceasta carte face exceptie.
Cartea vrea sa raspunde la intrebarea cum poate sa explice experienta personala alui Hitler din primul Razboi Mondial ceea ce a devenit Hitler, dictatorul sangeros al Germaniei.
Desi partial tema a mai fost abordata, nimeni nu a facut un studiu complex si complet. Thomas Weber marturiseste ca in cursul muncii sale de documentare, in special asupra documentelor privind unitatea militara in care a activat Hitler, a avut surpriza sa constate ca a cercetat documente pe care evident nu le mai cercetase nimeni, unele fiind pastrate in arhive chiar neclasate (pastrate fizic fara ca arhivarii sa fi ajuns sa le intocmeasca fise de descriere a continutului, sa fi stabilit indici de arhivare, etc.)
Revenind la intrebarea care face centrul studiului desigur raspunsul este unul nuantat. Primul Razboi Mondial, ca experienta umana comuna, cu atrocitatile si suferintele sale nu explica prea mult evolutia ulterioara a lui Hitler. Mai degraba experienta individuala, particulara, a lui Hitler in legatura cu razboiul poate da unele raspunsuri, fara insa sa se poata stabili determinisme absolute.
Experienta lui Hitler din Primul Razboi Mondial este una particulara. Hitler a fost "curier" la comandamentul regimentului. Desi nu cu totul lipsita de riscuri, era o activitate "din spatele frontului". Dincolo de riscul mai scazut (din toti curierii care i-au fost colegi doar unul a murit in timpul razboiului, un procent de supravietuire exceptional comparand cu "trupa"), se bucura si de avantajul unui trai confortabil: dormitoare in case rechizitionate in spatele frontului (soldatii obisnuiti doemeau in transee, de multe ori inundate), mancare asigurata cu regularitate (soldatul normal ramanea de multe ori fara mancare pe linia frontului). Hitler a resimtit foarte putin pe propria piele ororile razboiului.
Traind in apropierea corpului ofiteresc de la comandamentul regimentului in mod sigur a "prins" valorile acestuia: conservatorism, disciplina, si un anumit dispret pentru "civilii" care nu se ridica la nivelul si idealurile ofiterului. Totusi nici acest lucru nu explica prea multe. De pilda antisemitismul nu era prezent in randurile corpului ofiteresc, si chiar, lucru putin stiut, decoratia Crucea de Fier, primita de Hitler spre sfarsitul razboiului, a fost acordata lui Hitler pe baza unui referat intocmit de un ofiter evreu.
Atitudinele politice ale lui Hitler s-au cristalizat nu in timpul razboiului, ci mai mult in epoca tulbure de dupa razboi. Dupa ce Hitler cocheteaza cu Republica Bavareza a Sovietelor (da, a fost simpatizant al comunistilor din Munchen), este folosit de un serviciu de informatii al armatei pentru munci de propaganda anticomunista (posibil si ca denuntator al fostilor colegi din efemera incercare de stabilire a unui stat sovietic la Munchen). In cadrul acestei activitati Hitler prinde gustul politicii de dreapta si ia contact cu un modest partid pe care il supraveghea, Partidul National Socialist al Muncitorilor (nazist). Restul e istorie.
Este adevarat ca dupa 1924 propaganda nazista fabrica un mit al luptatorului din Primul Razboi in jurul lui Hitler, dar aceasta este propaganda si are prea putin de a face cu faptele. Thomas Weber studiaza si modul in care s-a creat aceasta imagine in jurul lui Hitler.