Mark D. Steinberg, Voices of Revolution, 1917
Pentru cineva ca mine care a trăit ca experienţă personală descătuşarea de după evenimentele din România din decembrie 1989, cartea lui Mark Steinberg despre modul în care se exprima poporul în timpul evenimentelor revoluţionare din Rusia lui 1917, revoluţia din februarie 1917 (cea care l-a detronat pe ţar) şi Revoluţia bolşevică din octombrie 1917, este o confirmare despre concluzii proprii.
În primul rând autorul constată o descătuşare a vocilor care profită de libertatea recent acordată. Oricine are ceva de spus, despre orice, toată lumea vrea să se facă auzită. Există o inflaţie de petiţii, articole, luări de poziţie. Desigur Mark Steinberg a studiat un eşantion limitat de petiţii şi scrisori trimise către autorităţile din Sankt Petersburg, materialul disponibil pentru un astfel de studiu fiind mult mai larg.
Pe de altă parte se pot observa mentalităţi adânc înrădăcinate exprimate într-un limbaj care face trimite la valori tradiţionale (în general religioase). Revoluţia nu schimbă oamenii şi mentalităţile. Desigur există şi un aspect modern, o preluare a lozincilor politice exprimate în presa vremii, care sunt instrumentalizate în interesul celor care scriu aceste petiţii şi opinii din mediile populare, lăsând vădita impresie că valorile, moderne, din acele lozinci politice nu sunt deloc asimilita, ci sunt preluate ca un ritual sau cel mult instrumentalizate pentru a exprima o apartenenţă sau o anumită legitimare.
Cel mai grav, din perspectiva istorică, ştiind că lucrurile au condus la instaurarea regimului comunist în Rusia, este modul în care era percepută libertatea recent câştigată. Este o imposibilitate evidentă la nivelul populaţiei obişnuite de a asimila libertatea ca obiect al unor drepturi şi libertăţi precum şi al unor garanţii politico-juridce. Libertatea este înţeleasă doar ca o valoare morală, un bun acordat de un justiţiar şi garant moral al acesteia, la care se face apel. O mentalitate care va fi utilizată de bolşevici care se vor prezenta ca fiind acel justiţiar, într-o lume coruptă, unde compromisul politic părea să îndepărteze această valoare morală de la puritatea ei. Astfel că atunci când bolşevicii pun mâna pe putere sunt destui care înţeleg că lucrurile merg în direcţia unei lipsiri de libertate, însă mai nimeni nu sesizează care este problema (lipsa unor mecanisme care să garanteze libertăţile) şi ce ar putea fi făcut.
