Pentru ca tot ne tragem din daci si din romani, cum zice manualu' de istorie, ia sa vedem cum stateau stramosii romani cu sexul! Ca vorba aia, daca nu stateau bine nici noi nu am fi urmasii lor, nu-i asa?
Spre deosebiri de vremurile noastre, care sunt influentate de conceptia crestina si notiunea de pacat asociata sexului, strabunii romani nu aveau astfel de retineri, pentru bunul motiv ca erau pagani.
De altfel traiau intr-o lume in care imaginile legate de sexualitate erau peste tot. Organul sexual masculin era un simbol apotropaic, adica alunga duhurile rele. Tinand seama de aceasta binevenita functie era expus mai peste tot. Hermele (hermai) se puneau la rascruci, la intrari, la hotare. Erau un pietroi cu un cap, si (mai ales) cu ... ce se vede in imagine (un exemplu de herma dintr-un muzeu din Atena). Cine a fost la Pompei sa viziteze ruinele celebre stie ca multe case au la usa sculptat ceva asemanator, tot ca sa alunge duhurile rele.
Oricum oamenii erau invatai sa se vada goi, la baile pubice, sau la palestra. Ba chiar si latrina (care era un local public) era un loc de intalnire si socializare, fapt greu de imaginat pentru noi astazi.
Dar erau si alte lucruri care favorizau libertinajul stramosilor nostri.
Oamenii traiau destul de putin. O persoana care trecea de 40 de ani era deja senex, adica foarte batran, bun de pensionat am zice acum. ( a se compara cu ce intelegem noi prin pensionar astazi)
Astfel, ca erau destul de multe vaduve la o varsta la care pasiunile nu erau deloc stinse. Mai mult statutul femeii din acele vremuri nu le incuraja deloc sa-si caute un sot, ci dimpotriva. In general femeia nu avea prea multe drepturi si datora tot timpul ascultare barbatilor (mai intai tatalui, apoi sotului). Nu putea nici macar sa dispuna de averea proprie. Totusi, in cazul vaduvelor se admitea ca acestea pot sa-si administreze singure averea. Astfel, dupa ce probabil fusesera maritate la o varsta frageda printr-un aranjament facut de tata, o tanara doamna ramasa vaduva, mai ales daca avea oarece stare, se afla intr-o pozitie fericita in care putea sa se bucure de viata. Recunoscuta in sfarsit ca propria stapana, se bucura de atentiile, sincere sau interesate, ale amantilor. Chiar daca s-ar fi dorit virtuoasa si nu-si afisa vreun iubit, oricum gura lumii o barfea ca "se tine" cu vreun scalav. Si asa ne explicam cum de avea ocazia Ovidiu sa scrie atatea poezii despre amantele sale.
Pentru barbati lucrurile erau inca si mai simple. Existenta unor sclave pe langa casa erau toate atatea ocazii de a "pacatui". Desi se mai clevetea rautacios despre stapanii care se tin toata ziua dupa scalavele lor, practica era cat se poate de acceptata. Printre copiii care se nasteau din sclave, stapanul avea destule motive sa creada ca unii erau ai sai. Fiind nascuti din sclave erau si ei scalavi. Totusi, acestia aveau, de multe ori, statutul de "dragalas" (deliciae, delicatus). Adica erau rasfatatii stapanului, primeau chiar si educatie ca un copil liber, si probabil erau eliberati la un moment dat.
Concubinajul monogam, ca si in zilele noastre, nu trezea nicio reactie negativa. Concubinajul monogam era impus uneori de situatia diferentei de statut social dintre cei doi parteneri,care facea imposibila o casatorie "oficiala". Imparatul Vespasian, ca exemplu, a trait multi ani cu o liberta foarte educata, care ii era si secretara personala, fara ca acest lucru sa genereze vreun comentariu rauvoitor.
Nu trebuie sa uitam de homosexualitate. Legatura dintre un barbat mai in varsta si un tanar adolescent era vazuta ca perfect normala. Totusi, era vazut rau daca un barbat continua sa fie "iubita" cuiva dupa ce lasa in urma adolescenta.
Erau oare si alte oprelisti pentru acesti libertini? Asa cum ne lasa sa vedem frescele si mozaicurile, dezvelirea sanilor unei femei era considerata extrem de impudica. In frescele de la Pompei, prostituatele, infatisate in plina activitate, au sanii acoperiti pudic, cu un fel de sutien.
(inspirat de Istoria vietii private, Philippe Aries, Georges Duby)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu