Bame

Bamele sunt mai exotice pentru unii. Substanta cleioasa pe care o elimina la gatit le fac si cam respingatoare pentru multi. Totusi sunt gustoase si merita incercate din cand in cand.

Iata o reteta simpla pentru o mancare de bame.

Ingrediente:

500 g bame

1 ceapa

o cutie de rosii taiate cuburi

un pahar de otet

o lingura boia de ardei

doua linguri de ulei

sare, piper dupa gust

Curatati bamele de cozi, insa cu atentie sa nu desfaceti "capacul" (sa nu ramana cu semintele la vedere).

Spalati si puneti-le intr-un vas cu un pahar de otet si apa cat sa le acopere. Lasati-le asa cel putin o ora (dar daca e vreo jumatate de zi e si mai bine).

Caliti ceapa cu ulei vreo 5 minute.

Scurgeti. Intr-un vas de fonta sau de ceramica (vas cu fund gros) puneti bamele, ceapa calita, si apa cat sa cuprinda. Acoperit partial si dati la foc mediu. Mai amestecati din cand in cand. Dupa 30 de minute puneti continutul conservei de rosii, boiaua, sarea si piperul. Mai lasati vreo 15 de minute pina scade bine. Sunt gata.

Fisa de comunist - Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu se întreţine cu Gheorghe Gheorghiu-Dej asupra priectului constituţiei RPR 1952
Fototeca online a comunismului românesc cota 150/1952

Mihail Sadoveanu a fost şi el un fel de şef de stat al României. E drept că doar interimar între 7 şi 11 ianuarie 1958, adică de când a răposat Petru Groza, care ocupa funcţia, şi până când s-a numit Preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Ion Gheorghe Maurer.

"Şi aşa. I-a fost sortit lui Mihail Sadoveanu să ajungă al doilea (sic!) preşedinte al republicii Populare. Cum s-a întâmplat asta, nu ştia nici el, de vină a fost roata vremii…,.Atunci a scris el chestia aia cu Lumina vine de la răsărit. În 45 l-au băgat în ARLUS, l-au tot invitat în URSS, în China, mă rog, conu’ Mihai n-a zis nu, atât condiţie ler-a pus şi el tovarăşilor în 49, când au lichidat pe marii proprietari: „Mii”, zicea, „sî-mi lasaţ moşîili, altfeli nu vrau sî mai ştiu di voi”. I-au făcut hatârul, bineînţeles, moşiile alea au fost trecute în administrarea Uniunii Scriitorilor, prezident era tot conu’ Mihai.

…

Altfel s-a străduit, cât a fost el mare, să facă bine, la fel şi Parhon, săracul, ce-i drept nu-i păcat, au scăpat amândoi pe mulţii de la ocnă.

Fireşte, preşedintele Re-Pe-Re-ului era ceva aşa, mai mult decorativ, n-avea nicio putere, nu-l întreba nimeni nimic. Activitatea publică a lui conu’ Mihai oscila în jur de zero grade, o dată la trei zile gâfâia şi el ceva la radio, ca un buhai care-şi dă duhul. Asta la „Noapte bună, copii!”, niciodată în altă parte: „Ş’o luat- hââî – zmău pi Făt Frumos – hââî- şî i-o zâs: Hââî – îââî – pân’aişi ţ-o fos’ – hââî”. Se speriau bieţii copii, îl asemuiau pe bietul conu’ Mihai cu zmeul.

Fiind acum preşedintele ţării, conu’ Mihai era socotit – nici nu se putea altfel - cel mai mare scriitor în (încă) viaţă. Lasă că era şi prezidentul Uniunii, aşa că din punct de vedere administrativ – deci şi estetic – el era capul.

Cei care scriau atunci istoria literaturii române – Vitner, Vianu (Weinberg) Crohmălniceanu (Starck) şi alţii – se căzneau să lămurească cum se face asta. Ziceau ei că Sadoveanu şi până atunci fusese mare. După 23 august 44, devenise cel mai mare, pentru că scrierile lui trecuseră într-o fază nouă, superioară, cea a realismului socialist.

Exemple:

Nicoară Potcoavă: Voievod cazac, cu sentimente filoruse.

Nada florilor: Ţâţaca Leona, reprezentanta moşierimii, este pusă cu botul pe labe de un dulău revoluţionar. Cu un tinichigiu care participă la greve. Cu moş hau. Ţăran sărac (cu duhul) care prinde raci etc.

Mitrea Cocor: Cu boierul Cristea Trei-Nasturi, scârbos şi ticălos. Cu Ghiţă, fratele chiabur, şi el scârbos şi ticălos. Amândoi sunt puşi în jug de Mitrea, întors din prizonierat de la ruşi. Cu un politruc care-l învaţă pe Mitrea cum să aplice reforma agrară. …”

(Radu Constantinescu, 100 de istoriaoare cu istoricii Epocii de Aur)

Iar Păstorel îl gratula astfel pe Mihail Sadoveanu

Sadoveanu filo-rus

Stă cu curul la apus,

Ca s-arate-apusului

Care-i faţa rusului.

Sau

Mihail pentru popor

A făcut Mitrea Cocor,

Dar poporului, vă jur,

Îi place mitra cu cur!

Duffy sau cum se taie cascavalul

Duffy sau cum se taie cascavalul, Dan Kavanagh, traducereGabriel Stoian, Nemira 2005

Desi tocmai se termina vacanta, vin cu o recomandare de lectura de vacanta. Lectura usurica, in stil roman politist, insa de calitate "superioara"

Pentru ca, Dan Kavanagh este doar pseudonimul sub care a publicat Julian Barnes literatura usurica, de consum.

Chiar si la acest nivel fara pretentii, o sa recunoasteti scriitura geniala al lui Julian Barnes. Duffy, un politist retras, devenit detectiv particular, se invarte intr-un univers londonez cu escroci mari si mici, un univers unde avem libertatea de a actiona, dar in niciun caz rezultatul nu e datorat actiunilor noastre, prilej de portrete si interactiuni de caractere.

In aceeasi serie:

Duffy sau praf in ochi,

Duffy sau os de ros,

Duffy sau cu stangu-n dreptu'.