Petru Groza

11 martie 1945. Abia instalat în funcţia de prim-ministru Petru Groza în vizită la legaţia sovietică.

Fototeca online a comunismului românesc cota 106/1945(102/1945)(101/1945)

Petru Groza a fost şeful primului guvern comunist instalat în România la 6 martie 1945. Dar nu în această calitate îl amintesc aici , ci pentru că a fost urmaşul lui Parhon la conducerea Republicii Populare Române din 1952 până în 1958, când a răposat. Adică Preşedinte al Prezidiului Marii Adunări naţionale, funcţie echivalentă cu cea de preşedinte pe vremea aia.

Groza a fost în tinereţile sale dornic să facă politică la Partidul Naţional, ca orice ardelean respectabil. Numai că ăştia erau oameni serioşi, Maniu nu înghiţea orice arivist, aşa că „naţionalii” s-au dovedit a nu fi pe măsura ambiţiilor lui Groza, că nu s-a arătat gata să-l facă mare peste bucate. După ce s-a plimbat pe la averescieni, până la urmă, om ambiţios cu dorinţă de a fi şef, şi-a făcut propriul partid, Frontul Plugarilor, partid de buzunar, cu audienţă doar în regiunea Hunedoarei pe unde îşi făcea afacerile şeful.

Şi cum orice partid are nevoie de bani ca să supravieţuiască, lui Petru Groza nu i s-a părut nimic rău în a deveni paravan pentru fondurile prin care Cominternul finanţa Partidul Comunist în România. Aşa a devenit el tovarăş de încredere al comuniştilor.

Care, drept mulţumire, l-au pus şef peste primul guvern comunist din România, că tot aveau nevoie de unul care să dea bine că e guvern de largă concentrare democratică, nu comunist de-a dreptul.

Guvernul acela cu Zaroni despre care Păstorel scris:

Caligula imperator

A făcut din cal senator!

Domnul Groza, mai sinistru,

A făcut din bou ministru!

Sau (tot de Păstorel) :

În guvernul Groza, cel de concentrare,

S-au primit trei membri, pentru completare,

Însă ca să fie cabinet etern,

Îmi bag şi eu membrul … în acest guvern!

Asta a ţinut cât comuniştii s-au instalat bine după care nu au mai avut nevoie de el. Cum tocmai înnebunise Parhon, i-au dat lui Groza funcţia de Preşedinte, că oricum nu avea nicio putere acolo.

Altfel, a făcut şi el un bine ţării! Când a răposat a ţinut să fie îngropat cu popi şi tot tacâmul ortodox. Tovarăşii de partid i-au făcut funeralii naţionale,cum se cuvenea unui şef de stat, fotografiate, filmate şi date la jurnalul de actualităţi, aşa că a în anii ăia de cumplit ateism materialist ştiinţific s-au văzut popi la o ocazie oficială.