marți, 27 mai 2014

1984 (27 mai)

Nu e titlu de roman de Orwell, dar ceva legătură are. 27 mai 1984 este data când a fost inaugurat Canalul Dunăre- Marea Neagră. Utilitatea lui economică e discutabilă. Există un calcul conform căruia, dacă lucrurile continuă în ritmul actual, canalul va fi amortizat în vreo 600 de ani.

Însă stim sigur că această construcţie a însemnat un instrument de asuprire a poporului român de către Regimul Comunist.


În imagine Nicolae şi Elena Ceauşescu în vizită la lucrările Canalului undeva în 1979 (Fototeca online a comunismului românesc cota 105/1979)

miercuri, 21 mai 2014

De vorba cu Vladimir Putin


De vorbă cu Vladimir Putin, Chişinău, Ed. Causa Mundi

O carte interviu cu Putin şi persoane din jurul său. Editura din republica Moldova nu oferă informaţii asupra anului ediţiei originale, dar din context rezultă că este o carte de la începutul "domniei" lui Vladimir Putin în Rusia, prin 2000.

Cu atât mai bine, căci Putin încă nu era ţarul actual, şi e şi o doză de sinceritate printre rânduri, nu numai cosmetică biografică.

KGB-ist pasionat de judo, cam aşa poate fi descrisă persoana sa în timpul comunismului. Nu se dau informaţii despre activitatea sa din KGB, dar cu o carieră în URSS şi o deplasarea în străinătate în RDG, e puţin probabil să fi fost vreun 007 al URSS, ci, mai degrabă, un birocrat al structurilor din KGB.

Omul se prinde încotro merg lucrurile şi imediat ce URSS dispare intră în politică. Cu binecuvântarea şefilor din KGB, desigur, cum el însuşi mărturiseşte.

Face carieră ca om de cabinet pe lângă primarul din Sankt Petersburg. Despre el însuşi nu spune mare lucru, dar se pot înţelege unele lucruri din judecăţi făcute despre alţii. Marea calitate este aceea de a naviga fără a fi implicat în mari scandaluri, fără a fi lichidat ( în tulburii ani 1990 multi au fost executati in stil mafiot). Un om care a stiut să se strecoare si să fie bine cu toata lumea.

Calitatile sale îl duc în serviciul administratiei prezidenţiale a lui Boris Elţin. La început într-un post pur administrativ. Însă e perioada de sfârşit a anilor 1990 când Elţin îşi caută un succesor şi prim miniştrii se schimbă cu viteză la Moscova. Deci un moment bun ca să ieşi în faţă. La început prinde un post de inspector al adminsitraţiilor regionale (un fel de membru în corpul de control, orice paralelă cu Ponta e pur întâmplătoare). Ia contact, cunoaşte şi se face cunoscut de baronii locali ai diverselor autorităţi locale din Rusia, într-o perioadă când diverşii şefi de republici autonome făceau jocurile.

Urmează o nouă avansare. Devine şeful fostului KGB, rebotezat FSB. Evident e un post de mare încredere, deja Putin este printre cei puţini care chiar fac jocurile la Moscova. Este vremea crizei din Cecenia.  Atitudinea consecventă îl face secretar al Consiliului de Securitate, practic Elţin îi încredinţează principalele decizii în materie de apărare. 

Aşa că Elţin îl încearcă ca şi posibil succesor şi îl face prim ministru. Şi Putin confirmă. Este omul care rezolvă criza din Cecenia cu intransigenţă. Rusia va fi salvată sub acest om. În acelaşi timp este omul care ştie să convieţuiască cu interesele oligarhilor, nu va deranja sistemul pseudodemocratic instaurat deja. Succesorul perfect. Şi, da, Elţin îşi dă demisi şi Putin devine succesorul lui.

Vladimir Putin se dezvăluie un om al ordinei birocratice, al crezului într-o Rusie mare şi puternică, care consideră că Rusiei i s-a făcut o mare nedreptate la sfârşitul războiului rece. 

Nedreptate care trebuie reparată.

Aşa că ce se întâmplă în prezent nu e nicio surpriză pentru cine a citit această carte interviu.


miercuri, 7 mai 2014

Niveluri de viaţă


Julian Barnes, Niveluri de viaţă, traducere Radu Paraschivescu, Nemira, 2014

Julian Barnes demonstrează şi în această carte capacitatea inegalabilă de a combina idei originale, erudiţie fără pereche, şi sentimente... mai ales sentimente.

Niveluri de viaţă este într-un anume fel un addendum la "Sentimentul unui sfarsit" sau "Nimicul de temut". O abordare a limitei existenţei umane, dar de această dată din perspectiva iubirii între doi oameni. Care, ca tot ce ţine de ceea ce este omenesc are o limită. Fie prin dispariţia fizică a unui partener (experienţă foarte personală pentru Julian Barnes), fie prin despărţire. Vorbim de limită şi nu de sfârşit, pentru că limita este un prag (de neatins), dar în acelaşi timp o aspiraţie către infinit.

Veţi găsi în carte poveşti de iubire în care pasiunea pentru aerostate are rolul ei, şi  mai ales povestea de iubire dintre Sarah Bernhardt şi foarte britanicul excentric Fred Burnaby. Intensă, între două spirite libere şi superioare, dar, evident, cu limita ei. Bineînţeles o poveste de dragoste franco-britanică, caracteristică pentru Julian Barnes, un englez devenit cel mai mare specialist în creaţia lui Flaubert.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...