 |
| Gheorghe Maurer (drepata) langa Ceusescu in timpul unei vizite de lucru in Iasi Arhivele Statului Cota 213/1968 |
Ion Gheorghe Maurer (1902-2000) Născut într-o familie burgheză, cu mama de origine franceză, devine avocat. Este apărătorul lui Gheorghiu Dej în procesele din 1933 când acesta este judecat pentru activitățile sale comuniste. Din 1936 se alătură partidului comunist.
Din 1945 face parte din Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi primeşte diverse posturi guvernamentale. După 1948 cariera sa involuează, primind posturi administrative mărunte sau în diplomaţie , iar în 1955 chiar pierde poziţia din Comitetul Central. Revine în 1957 când primeşte funcția de ministru de externe, în 1958 devine Preşedinte al Marii Adunări Naţionale (parlamentul României comuniste), este primit din nou în Comitetul Central, iar din 1960 în Biroul Politic, clubul select al puterii comuniste. Din 1961 este numire prim-ministru post pe care îl va deţine până în 1974. Deţine recordul ca prim ministrul cu cel mai lung mandat în România. Joacă un rol important în manevrele de culise care l-au adus pe Nicolae Ceauşescu în fruntea Partidului Comunist Român. Astfel că din 1965 va face parte din Prezidiul permanent al Comitetului Politic Executiv, organ care înlocuia Biroul Politic în noua structură a puterii sub Nicolae Ceauşescu. În 1974 se retrage din toate funcțiile. Momentul său de apogeu în cariera politică coincide cu o perioadă de relaxare a controlului totalitar exercitat de partidul comunist, o perioadă de relativă prosperitate economică, astfel că se bucură de o imagine preponderent pozitivă. (Pierre de Bois, Ceauşescu la putere. Anchetă asupra unei ascensiuni politice, Humanitas, 2008).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu