miercuri, 15 ianuarie 2014

Nicolae Ceausescu - fisa de comunist


Nicolae Ceauşescu (26.01.1918-25.12.1989) Născut într-o familie modestă din Scorniceşti, o aşezare rurală din regiunea Oltenia, Ceauşescu vine în Bucureşti să caute de lucru pe la 11 ani. Duce o existenţă precară, existånd multe legende despre faptul că ar fi trăit din infracţiuni mărunte. Cert este că în 1933 este deja menţionat în documentele poliţiei în legătură cu activități în favoarea comuniştilor. Trece prin mai multe închisori, alături de lideri mai în vârstă ai partidului comunist, printe care şi Gheorghiu-Dej, cel care va conduce partidul comunist în prima perioada de după război. După 1944 activează în cadrul Uniunii Tineretului Comunist și îndeplinește diverse însărcinări. După preluarea puterii absolute de către comuniști primește un post în cadrul Ministerului Agriculturii,unde participă la acţiunea de colectivizare forţată, după model sovietic, acţiune cunoscută pentru metodele violente utilizate de comuniști împotriva ţăranilor, care refuzau să cedeze de pământul. În 1950 primește gradul de general şi devine ministru adjunct al apărării, practic ideologul şef al armatei. Cu această ocazie urmează şi cursurile unei şcoli militare sovietice la Moscova. În 1952, în contextul luptelor de putere din partid (epurarea grupului Ana Pauker), Ceaşescu devine membru al Comitetului central al partidului comunist, funcție importantă în schema de putere a partidului, și, probabil, o gratificaţie pentru sprijinul grupării câștigătoare, cea a lui Gheorghiu-Dej. În 1954 Ceauşescu devine secretar al Comitetului Central, marcând intrarea acestuia în rândurile înaltei birocraţii de partid. În 1955 este primit în Biroul Politic al partidului comunist, Biroul politic fiind în fapt centrul de putere suprem în care se luau deciziile în partid şi implicit pentru toată România. În iulie 1957 joacă un rol important în îndepărtarea a doi membri importanţi din conducerea de partid, care mizând pe dezgheţul hrusciovist, au încercat să submineze autoritatea liderului de partid Gheorghe Gheorghiu -Dej. Din acest moment Ceauşescu devine unul din principalii oameni de încredere ai liderului Gheorghiu-Dej, fiind evident destinat unei cariere deosebite. În 1965 Gheorghiu-Dej decedează, poziția de lider al partidului fiind preluată de Ceauşescu, care o va menține până în decembrie 1989 când o revoltă populară îl va îndepărta de la putere, fiind executat în urma unui proces sumar. Din 1974 s-a proclamat şi preşedinte al României. Conducerea sa a fost caracterizată prin nivelul dezastruos de viață al populației (întreruperi de electrictate, lipsa căldurii şi a apei calde în case, penurie de alimente), programul de sporire a natalității, reprimarea minorităților naționale şi a oricărei opoziţii, distrugerea satelor, lipsa celei mai elementare libertăți. Pe plan extern, datorită unei distanţări faţă de politica sovietică, s-a bucurat de o anumită apreciere, pentru o perioadă, dar în a doua parte a anilor 80, această apreciere a dispărut, dat fiind caracterul vădit dictatorial al politicii sale interne. A făcut obiectul unui cult al personalității grotesc,  pentru care greu se pot găsi situaţii comparabile - poate cazul Stalin sau Kim Il Sung în Korea de Nord. Cariera sa politică este asociată cu cea soţiei sale, Elena Ceauşescu, considerată de mulţi ca un geniu rău.(a se vedea Thomas Kunze, Nicolae Ceauşescu, o biografie, trad. Alexandru Teodorescu, ed. Vremea, București, 2002, şi Adam Burakowski, Dictatura lui Nicolae Ceauşescu 1965-1989. Geniul Carpaţilor, traducere în română de Vasile Moga, Polirom 2011)

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...