Paratha

Paratha este o Chapatti mai de "fitze". Pentru ingrediente vedeti reteta de Chapatti . La toate de acolo adaugati si 90 de grame de unt topit.

Urmati reteta de Chapatti pina la momentul in care ar trebui sa-l puneti in tigaie. Pentru a pregati Paratha trebuie sa ungeti foaia de aluat cu unt topit, cam o lingura. Faceti un pachetel indoind 1/3 din stanga, 1/3 din dreapata si apoi indoiti totul pe directa sus-jos pe jumatate. Sigilati pechetelul prin presare ca sa nu curga untul. Intr-o tigaie bine incinsa ar trebui prajit cam 30 de secunde pe fiecare parte.

Se mananca calde.

Aduc la gust cu merdenelele , mai putin branza. Ceea ce nu inseamna ca nu puteti incerca sa la umpleti si cu branza. In fapt in bucataria indiana Paratha este spatiul unei fantezii dezlantuite, fiind umplute cu cele mai diverse si exotice (pentru gustul nostru) combinatii. 

Daughter of Persia

Sattareh Farman Farmaian, Dona Munker, Daughter of Persia, 

Subiectul Iran este unul de actualitate. Subiectul Iran trezeste curiozitate. In ochii nostri este o tara foarte diferita, cu femei obligate sa poarte voaluri din cap pina in picioare, si barbati care pling in mari adunari publice moartea unui profet asteptat sa renasca. O tara pe "lista neagra" a celor care sunt o amenintare pentru pacea mondiala.

Dar care este adevarul? Cum se vad iranienii?

Cartea "Daughter din Persia" este o marturie extrem de pesronala asupra Iranului. Si de aceea foarte autentica.

Sattareh Farman Farmaian este un destin exceptional, in primul rand. Intr-un Iran unde prin traditie femeile sunt destinate sa fie doar sotii si mame, Sattareh este o femeie care a facut cariera. Provenita dintr-o familie cu origini regale, insa iesita din favorurile puterii politice, tatal lui Sattareh are o viziune extrem de progresista: constient ca vremea unei cariere politice a familiei sale este apusa, este convins ca viitorul este al celor educati. Si toti copii sai (vreo 32 ca in orice familie musulmana care se respecta) baieti si fete fara discriminare au fost trimisi la cele mai bune scoli pe care si le-au permis. Sattareh urmeaza o scoala a unor misionari americani, si, indragostita de invatatura, va pleca si va studia in America. Se intoarce acasa si lucreaza pentru realizarea unei structuri de asistenta sociala in Iran, ducand o viata cu bune si cu rele intr-o tara care este condusa dictatorial de sahul Pahlavi. Revolutia islamica din 1979 ii pune viata in pericol si este nevoita sa se exileze definitiv in America.

Avem o marturie asupra unui Iran vazut de o femeie educata, care-si iubeste tara, si o vede lucid cu bune si cu rele.

Cutremuratoare si plina de invataminte (inclusiv pentru Romania) este constatarea pe care o face: o tara care si-a distrus elitele, in ciuda eforturilor pe care le face sa iasa din subdezvoltare si constientizarea problemelor, in ciuda revoltelor si revolutiilor, pare sa fie condamnata sa repete aceleasi greseli care conduc spre totalitarism, saracie, ura.

Kyoto - Scoala Yoshioka de pe Shijoo

Yoshioka este scoala de arte martiale pe care o provoaca Musashi la lupta. Inceputurile faimei lui Musashi ca luptator sunt legate cu confruntarea cu cei din aceasta scoala de arte martiale renumita in Kyoto la 1600. Scoala insa se afla in declin dupa moartea maestrului Kempoo.

Musashi a venit sa-i provoace chiar la sediul scolii din Kyoto de pe strada Shijoo.

Strada exista si astazi. Nu e de mirare, Kyoto a fost intemeiat la 794 ca si capitala imperiala, oras construit de la zero dupa modelul chinez cu straz dreptei, cu aspect tabla de sah a orasului. Astfel ca, spre deosebire de alte orase vechi, cu strazi inghesuite, care au fost desfiintate in epoca moderna, centrul orasului Kyoto are aceeasi trama stradala ca si acum 1000 de ani.

Vizualizare hartă mărită

Astazi strada, este una comerciala, cu mall-uri, trafic intens, si nu pastreaza mai nimic din epoca lui Musashi de pe la 1600.

Sursa: Wikipedia, Autor Corpse Reviver

Cartea neagra

Orhan Pamuk, Cartea Neagra, Polirom 2011

Cartea neagra e scrisa pe vremea cand Orhan pamuk inca nu scrisese "Ma numesc Rosu" si nici nu devenise vedeta internationala cun Premiul Nobel in palmares.

E o carte in care autorul se pregateste parca pentru cartile mari care or sa vina. Povestea lui Galip in cautarea lui Ruya (Vis) e facuta din multe bucati care parca nu functioneaza totdeauna impreuna. Totusi cartea este un regal al marilor teme ale perceptiei discursului narativ, semn si semnificat, obiectul simbol pentru sine insusi, lector in fabula, auctor in fabula, totul condimentat cu islam ezoteric, Mevlana in primul rand, si referinte autobiografice la un Istanbul fabulos.