In-House Design Handbook

Cathy Fishel, In-House Design Handbook, RotoVision, 2008

Nu sunt un specialist in design dar aceasta este o carte care chiar a reusit sa-mi starneasca interesul.

Cartea este scrisa in special pentru designeri care lucreaza ca angajati in companii care nu au ca obiect de activitate designul sau publicitatea. E vorba de companii din cele mai diverse domenii care au angajat un designer, sau in cazuri fericite un mic compartiment de design, care se acupa de aspectele de design ale activitatii de fiecare zi ale companiei.

Prin natura constrangerilor unei astfel de pozitii acesti oameni se ocupa de design ca o problema de fiecare zi, intr-o abordare extrem de pragmatica, si in general cu bugete reduse. Pentru ca, evident, de la ei se asteapata raspunsuri rapide la tot felul de probleme "marunte" pentru care a contacta un serviciu extern de profil pare o pierdere de timp, sau solutii extrem de ieftine la probleme mai mari, incat contactarea unui serviciu extern la o companie de profil sa apara ca fiind nerentabila.

Astfel o sa vedeti in carte  minuni de creativitate cu bani putini, solutii inteligente de a mentine imaginea unui bran, si in general solutii  pe care le veti recunoaste aplicabile in activitatea de zi cu zi, chiar si cei care nu sunt neparat implicati in activitati "creative".

Pe de alta parte cartea contine o multime de sfaturi utile pentru oricine lucreaza intr-o corporatie pe o pozitie care nu e de "core businees", asa cum sunt designerii intotdeauna cand nu sunt angajatii unei agentii de publicitate sau case de creatie de design. Cum sa faci munca ta cu adevarat apreciata, utila, si inteleasa intr-un mediu in care probabil esti privit ca a saptea roata la caruta!

Catch 22

 

  Joseph Heller, Catch 22, Polirom, 2010 

Catch 22 este o carte de referinta a literaturii americane. In plus este o carte extrem de amuzanta si e pacat sa nu o ctiti daca dati de ea. E din seria literaturii de razboi in stilul Svejk, unde realismul alterneaza cu absurdul, totul povestit cu mult umor.

Yossarian, personajul principal, este pilot de avion de bombardament in Al Doilea Razboi Mondial. Parafrazand stupidele formulari militare Yossarian are o singura misiune: sa scape cu viata sau sa moara incercand asta.

Cel mai bun mod sa chiulesti de la razboi este sa faci rost de un certificat medical. Yossarian crede ca toti cei care participa la un razboi sunt nebuni de legat si ar merita un certificat medical pe motivul acesta. Doc Daneeka, responsabilul de sanatatea soldatilor in baza aeriana unde se fla Yossarian, e de acord cu asta. Dar exista o problema. Daca ti-ai dat seama ce nebunie e razoiul si ceri sa pleci acasa pe acest motiv, inseamna ca deja ai depasit nebunia, deci el ca medic nu poate decat sa constate ca te-ai insanatosit si nu mai poate sa-ti dea certificatul medical cu care sa fentezi razboiul. Asta e Regula 22.

Heller are un stil specific de a alterna momentele de un realism brutal si comic, cu descrieri care creaza o atmosfera suprarealista, totul mergand spre ideea sa centrala, razboiul este absurd.

Istoria Poloniei in 8 minute

Un filmulet dragut pe care l-am gasit de curand, care comprima istoria Poloniei in 8 minute.
Cand se face si la noi unul?

Promenada prin Bucurestiul de altadata

Dealul Mitropoliei, N. Barabas

Desi astazi pare un lucru extrem de firesc sa iesi sa te plimbi pe strazile Bucurestiului, acum mai putin  de 200 de ani acest lucru era efectiv imposibil, pentru ca in afara de niste ulite stramte si prafuite nu aveai pe unde sa te plimbi.

Putini stiu ca primul bulevard amenajat pentru promenada din Bucuresti dateaza de la 1832 si este drumul ce urca de la Piata Unirii spre Mitropolie. Drumul a fost amenajat prin grija generalului Kiseleff, guvernatorul Principatelor Romane in numele Rusiei care le ocupase la acea vreme. Cateva case au fost demolate, dupa ce proprietarii au fost despagubiti, pentru a face loc unei strazi largi si drepte. Bulevardul a fost dotat cu peluze de flori, lampioane care stateau aprinse pina tarziu si banci pentru plimbaretii obositi. Sus pe deal, la acea vreme nu erau cladiri inalte care sa obtureze privelistea, s-a amenajat o "belvedere" asa cum se poate vedea si dintr-un desen contemporan epocii. 

Si ca tot vorbeam de plimbari, primul serviciu de transport public din Bucuresti este autorizat la 19 mai 1848  un serviciu de trasuri omnibus spre Baneasa. Probabil ca revolutia de la 1848 care a izbucnit nici o luna mai tarziu a pus capat acestui experiment, caci nu se stie nimic despre cum au functionat lucrurile.(Agia Bucuresti, 5007/1839, f. 363)

Isus

Jacques Duquesne, Isus, Humanitas, 2006


O carte care abordeaza subiectul Isus ca personaj istoric. 

Desigur s-au scris multe carti pe aceasta tema. De ce ar fi aceasta carte de citit?

Jacques Duquesne, este un catolic crescut la scoala cartezianismului, cum este recomandat in recenzii. Mai pe romaneste spus, autorul este o persoana care se apropie de subiectul Isus cu deferenta pe care o impune credinta, si in acelasi timp cu spiritul critic al ratiunii umane.

Adica nu veti gasi in carte nici gaselnite cu Isus extraterestru sau mai stiu eu ce alte aberatii ale gandirii New Age, sau negari ateiste, si nici apologie mistica.

In definitv autorii Noului Testament sunt niste persoane care credeau profund si aveau principii inalte, astfel ca nu pot fi suspectati de rea credinta in ceea ce ne descriu. Desigur buna credinta nu e intotdeauna garantia autenticitatii faptelor, oamenii gresec si din buna credinta, dar o atitudine de negare este total nepotrivita.

Kugelhopf

Pentru ca mi-am amintit de Viena scriind recent pe Cronicarul hai-hui despre o bizara colectie pe care o puteti admira la Viena, iata si o reteta tipica: Kugelhopf.

Ingrediente:

• 250 ml lapte
• 450 gr. faina
• 3 oua
• 150 gr. unt
• 25 g drojdie
• 2 linguri de zahar
• 1 lingurita de sare,
• cativa meji de nuca pentru ornat

Si mai ales un vas special de copt din cel pe care il vedeti in imagine.

Se pune faina intr-un castron si faceti un cuib in mijlocul gramezii in care veti adauga celelate ingrediente. 

Separat incalziti laptele, dar numai putin, sa nu fie chiar fierbinte.

Luati 2 linguri de faina, 4 linguri de lapte si o lingura de zahar, si amestecati cu drojdia intr-un recipient. Acoperiti si lasati cateva minute sa activeze drojdia (se va umfla rapid).

Intr-un vas topiti untul cu o lingura de zahar. Adaugati laptele. Amestecati bine.Daca rezultatul este fierbinte (nu e confortabil pentru un deget introdus in compozitie) lasati sa se mai raceasca.

Turnati compozitia de lapte peste faina (cand e destul de rece). Adaugati drojdia activata. Bateti cele trei oua si puneti-le si pe ele peste faina. Puneti sarea.

Framantati cu mina. Lucrati la aluat pina cand capata oarecare consistenta, insa trebuie stiut ca este un aluat semiviscos, care curge, deci nu va asteptati sa iasa un aluat ferm si elastic ca la paine.

Acoperiti si lasati cam ora sa creasca.

Dezumflati presand putin aluatul. Ungeti tava cu unt. Asezati miezul de nuca pe fundul tavii. Turnati aluatul in tava (va reamintesc, e un aluat care curge). Lasati 20-30 de minute sa creasca in tava.

Incalziti cuptorul la 190 grade. Puneti la copt pentru 30-40 minute. Asezati tava mai inspre partea de jos a cuptorului pentru ca are tendinta sa se rumeneasca puternic deasupra.

Scoateti de la cuptor si lasati 5-10 minute sa se raceasca in tava. Rasturnati pe un grilaj.