Obosit de viata, obosit de moarte

Mo Yan, Obosit de viata, obosit de moarte, Humanitas Fiction, 2012

Categoric, Mo Yan face parte din aceeaşi line de scriitori cu Marquez sau Llosa. Priceperea sa în a mânui cuvântul pentru a construi lumi narative într-o viziune halucinantă, alături de descrieri ale faptelor de un realism şocant poate fi apreciată fără reţinere ca fiind genială.

În Obosit de viaţă, obosit de moarte, paralela cu Marquez poate fi dusă mai departe prin asemănările cu rmanul Un veac de singurătate. 

Mo Yan construieşte povestea unei familii sub comunismul chinez, de când acesta s-a instaurat şi până în anul 2000.  Unitatea poveştii este dată de reîncarnările lui Ximen Nao, moşierul întemeietor al familiei, ucis de comunişti ca duşman al poporului. Acesta îşi contemplă urmaşii, şi parcursul lor, reîncarnat ca măgar, bou, porc, câine, maimuţă. O evoluţie care are ca sens iertarea, detaşarea de patimi, pentru ca în final a se reîntoarce ca om, purificat, în ultimul descendent al său născut odată cu noul mileniu.

"Ceva trebuia să se petreacă. Tocmai pe când Jinlong, mânat de o furie cruntă. îi replica aşa lui Yang, insignei (cu Mao Zedong, liderul counist al Chinei) aceleia uriaşe de porţelan de la pieptul său i s-a desprins şi i-a căzut cârligul, iar ea a picat în latrină. Jinlong a înlemnit. Yang a încremenit. Până când frate-meu să se limpezească şi să dea să se arunce grabnic înăuntru săpescuiască insigna, s-a limpezit Yang. L-a înhăţat pe frate-meu de piepţii hainei şi s-a pus să ţipe tare:

- Am prins un contrarevoluţionar! Am prins un contrarevoluţionar activ!

Frate-meu a fost, ca Hong Taiyue şi ceilalţi, moşierii, chiaburii, contrarevoluţionarii, elementele rele şi caitaliştii, pus la muncă supravegheată."