duminică, 18 noiembrie 2012

Romania, tara de frontiera a Europei

Lucian Boia, Romania, tara de frontiera a Europei, Humanitas, Ed. a IV-a 2012

Este o carte care contine tot ceea ce se spune "decent" despre istoria Romaniei. Este o carte scrisa cu gandul de a explica Romania strainilor, din punct de vedere istoric. O misiune nu tocmai usoara pentru ca din  nefericire istoriografia romaneasca insista asupra unor teme de-a dreptul deconcertante pentru oricine se vrea sa se aproprie de Romania si istoria ei.

Asa cum arata si titlul Romania este o tara a frontierei, nu numai ca astazi in mod administrativ este o frontiera a Uniunii Europene, ci si in sensul ca a fost permanent in un spatiu de confluente. Desi istoriografia romaneasca tinde sa sublinieze particularismul romanesc, probabil singurul particularism autentic este cel al adaptabilitatii romanilor la orice curente si mode cu care au venit in contact, si au fost multe fara indoiala.

Si pentru amuzament, celebrul tablou reprezentand Romania de la 1848 a avut ca model pe Maria Rosetti, care era de fapt Mary si foarte englezoaica, si e pictata de Rosenthal, un ungur din comunitatea evreiasca. Ce poate exprima mai bine faptul ca Romania este o sinteza din cele mai diverse elemente?

9 comentarii:

Anonim spunea...

tocmai mi-am cumpata-o si eu de la anticariat, ca-i mai ieftina ;) Coincidenta, chiar acum incepeam sa o citesc...

Felix Tudoriu spunea...

Cine vrea sa inteleaga cu adevarat istoroa romaneasca trebuie sa citeasca aceasta carte. Ca sa se fereasca de gramada de mistificari de prin alte carti.

Natty Bumppo spunea...

s-a marcat; oricum, deja sunt cunoscut pe plan international ca DEMISTIFICATORUL :) ... ieri tocmai am dezamagit infiorator doi straini, spunandu-le, in fata statuii lui Vlad Tepes, ca nu a existat niciun conte Dracula in Transilvania...

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...

P.S. si cate or mai fi marcate... :p

sobolanul spunea...

De ce romanii nu au avut niciodata impulsul de a stapani teritorii noi, nu doar "recuperarea" celor istorice?

Felix Tudoriu spunea...

1. Extinderea spre teritoriile "istorice" e tot o forma de expansionism. Ceea ce pentru noi e legitim, sa luam , de pilda, sa vrem Transilvania pentru altii e ilegitim (vezi Unguri), adica e vorba de expansionismul romanilor. Sau daca vorbim de Bulgari, istoric ei au mai multe argumente sa stapaneasca Dobrogea decat noi. Deci exista un expansionism al Romanilor care e de data recenta de prin sec al XIX-lea bazat pe ideologia nationala.
2. Situatia geostrategica si demografica. Spatiul romanilor a fost unul in principal de trecere a migratiilor spre zone mai atractive pentru migratori. Se pare ca la noi nu s-a realizat un surplus demografic in vreun moment care sa conduca la crearea vreunui "stat imperial" fie el si de scurta durata. Ulterior dupa stabilizarea pupulatiilor ne-am aflat intr-o zona intre trei centre puternice, intre care nici macar relativ nu am avut vreo sansa. A existat un singur moment favorabil, cand s-a incercat cate ceva, pe care insa l-am ratat inceputul sec. al XVII, cand a avut loc razboiul de 30 de ani ceea ce a facut ca presiunea dinspre vest sa se reduca la zero, iar miscarea spre sud a slavilor (pe care ii numim astazi ucrainieini) de colonizare a teritoriilor dinspre marea neagra a creat o mare criza si pentru polonezi. Ca lucrurile sa fie perfecte Imperiul otoman era angajat in razboaie lungi cu Iranul. Probabil istoria e si o chestiune de noroc si in ciuda unor circumstante favorabile nu s-a putut nimic exceptional. Nu trebuie sa uitam ca Gabriel Bethlem a asediat Viena. A abandonat pentru ca a fost atacat de o armata de polonezi, ca altfel cucerea orasul. De altfel o perioada buna zona Slovaciei de astazi era sub stapanirea principilor Transilvaniei care stateau cu armatele pe acolo. Probabil si deficitul demografic constant, nu a permis mai mult atunci, in ciuda situatiei favorabile. Si Mihai Viteazul face din acelasi moment favorabil.

Sobolanul spunea...

...si extinderea, dupa eliberarea teritoriilor ”istorice” Basarabia si Bucovina, peste Nistru, cand ca auxiliar al germanilor, romanii cuceresc Odessa, apoi Crimeea, si ajung la Stalingrad si in Caucaz, episod de care uitasem si care ma determinase pe vremea liceului sa-l privesc cu admiratie pe Antonescu, in ciuda faptului ca era, sa spunem, un ”fascist moderat”.

Apoi, asa cum spune Lucian Boia romanii intrau in Evul Mediu, cand popoarele din vestul si centrul Europei intrau in Renastere. Sa fie si acest handicap, faptul ca am avut mereu de recuperat din punct de vedere ideologic si nu numai(mereu in urma vremurilor:), un motiv pentru care am fost un popor mai putin ”cotropitor”?

Felix Tudoriu spunea...

Aventura romaneasca din cel de al doilea razboi mondial, trebuie pusa in contextul colaborarii cu germanii. A existat un guvernorat transnistrean administrat militar de romani (un fel de zona de ocupatie romaneasca) care are ca trista faima lagarele de evrei si tigani.

Intarzierea e reala dar nu explica intotdeauna lipsa expansionismului. Cuceritorii nu au fot neaparat mai civilizati, ci pur si simplu mai puternici.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...