Scurtă istorie a Slovaciei

Elena Mannova ( coord ), Scurtă istorie a Slovaciei, Ed. Enciclopedică, 2011

Semnalez ceea ce este probabil o premieră editorială la noi, o istorie a Slovaciei.

Cartea este una de înalt nivel ştiinţific, e în spate un grup de autori de cel mai înalt nivel academic. Dezvantajul, stilul un pic cam scortos al cartii. Explicabil, tinand seama de scopul urmarit, de a oferi o imagine echilibrata dincolo de polemicile posibile.

Slovacii sunt un popor care, din punctul unei abordari clasice a istoriei, nu se incadreaza in categoria popoarelor "făuritoare de istorie". Chiar şi comparativ cu situaţia românilor, slovacii sunt pe un nivel încă şi mai defavorizat din acest punct de vedere, pentru că românii au constituit nişte state, care, cu toate vicisitudinele istoriei, au supravieţuit şi au jucat un anume rol, fie şi modest, în politica internaţională.

Totuşi o istorie a Slovaciei prezintă un mare interes. Primul este acela de comparaţie. Şi românii şi slovacii sunt printre popoarele mici ale europei şi este interesant a se vedea evoluţia în paralel, cu posibilitatea de a trage concluzii interesante şi pentru destinul românesc dintr-o abordare comparativă. Mai mult, românii, în cazul Transilvaniei, au făcut parte cam din aceleaşi unităţi politice ca şi slovacii, aşa că provocările la care au trebuit să răspundă în istorie au fost similare.

Pe un alt plan, o istorie a Slovaciei este interesantă ca tip de abordare istorică. În lipsa unei constituiri statale, Slovacia este o creaţie foarte recentă a istoriei (fără a pune la socoteală momentul celui de la doilea război mondial vorbim de Slovacia abia din 1993), abordarea istoriei din perspectiva faptelor de putere politică şi socială cu accent etnico-statal este în mod forţat extrem de limitată ca posibilităţi. Într-un capitol privind problema istoriografiei Slovaciei, autorii recunosc că astfel de demersuri s-au făcut, însă rezultatul este unul neconvingător, o înşiruire de fapte absolut nerelevante din punct de vedere cultural (cultură privită ca totalitate de manifestări de civilizaţie). Abordarea potrivită în acest caz extrem al slovacilor, este aceea a multiculturalismului, a istoriei central-europene ca istorie a slovacilor, văzuţi ca parte a acestei istorii. Dacă viitorul va fi al unor State Unite ale Europei este posibil ca acest tip de abordare a istorie să devină norma. Autorii sunt convingători în a dezvălui Slovacia ca un spaţiu multicultural în mod organic, şi te îndeamnă să meditezi dacă nu cumva popoarele europei centrale nu sunt chiar mai bine pregătite decât vest-europenii pentru Europa unită.