Nu sperati ca veti scapa de carti

Jean-Claude Carriere, Umberto Ecco, (moderator Jean Philippe Tonnac), traducere Emanoil Marcu, Humanitas, 2010

Cartea e dovada că dacă te cheamă Umberto Ecco şi stai la taclale cu Jean-Claude Carriere iese de-o carte orice ar fi. Desigur, deosebirea e, că în timp ce noi când ne adunăm la o bere discutăm despre ultimul autogol al lui Nicoliţă şi silicoanele vreunei starlete, alde Ecco discută, de pildă, cum să inventezi un semn care să anunţe pericolul şi care să fie înţeles de oricine aparţinând oricărei civilizaţii, chiar şi de un extraterestru. Ei?!

Prajitura cu branza

O reteta simpla pentru a obtine ceva gustos. Poate fi folosita, cu o forma adaptata si dichis corespunzator ocaziei pentru un fel de Pasca.

Ingrediente:

• 300 g branza dulce
• 100 g zahar
• 2 linguri gris
• 2 linguri faina
• 1/2 ceasca smantana
• 3 oua
• stafide dupa pofta inimii
• coaja de la o lamaie
• 2 picaturi esenta de vanilie
• o nuca de unt

Cantitatile sunt pentru o tava de 20x30 cm

Se amesteca toate ingredientele pina la omogenizare.

Se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt.

Se da la cuptorul incins la 180 grade 20-30 minute.

Si e gata.

Padurile lui Eminescu

Tot pe langa Botosani...

Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă izvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.


(Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)

Autobiografie - Mark Twain

Mark Twain, Autobiografie, traducere Petre Solomon, Ed Art, 2008

Ca mai toti copiii si adolescentii, m-am bucurat si eu acum ceva timp in urma de Print si cersator sau de Aventurile unui yankeu la curtea regelui Arethur.

Cine este totusi omul din spatele celui mai celebru scriitor american.

Samuel Langhorne Clemens si-a scris biografia in note disparate, scriind numai despre ceea ce il interesa. Cartea este rezultatul unor optiuni facute postum de editori ai acestor note. Un om atat de complex era si greu sa se multumeasca sa-si descrie viata intr-un fir narativ unic. 

Cand scrie despre copilarie simti un parfum care aminteste de Creanga al nostru. Mai apoi a facut o multime de meserii (stiinta scrisului a dobandit-o in slujbe marunte pe langa ziare). A fost si pilot pe Mississippi, de unde si-a tras si pseudonimul.

A facut bani, a dat faliment spre 60 de ani, s-a casatorit, a avut incredere in oameni, si acestia i-au inselat-o de multe ori.

Ce pot scrie eu mai mult de act Mark Twain. 

"Incidental, observ si oamnii care trec prin spatele meu - ii intrezaresc in oglinda - si ori de cate ori rostesc sau savarsesc vreun lucru ce-ar putea sa-mi faca reclama sau sa ma maguleasca si sa ma inalte in propriii mei ochi, notez aceste lucruri in autobiografia mea. Ma bucur cand vreun rege sau vreun duce imi iese in cale si ii pot folosi astfel in autobiografie, dar indeobste sunt musterii rari care ma viziteaza la mari intervale. Ii pot folosi cu rezultate bune ca faruri si momente presarate in drumul meu, dar pentru treburile cu adevarat importante ma bizui pe oameii de rand..."

Ecler

Eclerele erau, probabil, cele mai sofisticate dintre prajiturile accesibile din copilarie. Era imposibil sa las la o parte sansa de a-mi aminti de gustul copilariei cand mergeam la cofetarie.

Inrgrediente:

Pentru chou

• 300 ml apa
• 200 g faina
• 75 g ulei
• 6 oua (360 g). Atentie, este importanta cantitatea. Daca sunt oua foarte mari e posibil sa fie de ajuns 5. daca sunt oua mai mici se poate sa fie nevoie de 7.
• un praf de sare 
• o lingura de zahar

Pentru crema de vanilie.

• 4 oua
• 270 g zahar
• 200 g faina
• 750 ml lapte
• 4-5 picaturi esenta de vanilie.

Pentru glazura de ciocolata

• 120 ciocolata neagra
• 70 g unt
• 1 lingura apa
• 2 linguri ulei
• 2 linguri cacao

Chou. Reteta e buna de stiut pentru ca pot fi folosite si la pateuri sau alte tipuri de prajituri.

Se fierbe apa cu ulei, zahar si sare. Se ia de pe foc, dupa clocot,  si se amesteca cu faina. Se lasa sa se raceasca.

Dupa ce se raceste se adauga ouale, unul cate unul. Se amesteca cu grija cu mina, pina cand se incorporeaza bine fiecare ou. Aluatul devine treptat elastic. La un moment dat, adica dupa cele 6 oua, are o consistenta placuta. Un ou mai putin e cam sfarmicios, un ou mai mult devine o pasta cleioasa. castronul trebuie sa fie perfect curat toata faina sa se fi contopit in aluat.

Se fac formele. Eu le-am facut cu o lingura de inghetata. ies cam 25. Pot fi facute si cu un spritz mare (pot iesi si 50 asa) sau li se poate da o forma alungita cum sunt prezentate deobicei in cofetarii.

Se pun in tava pregatita cu hartie de copt. Cuptorul va fi pregatit la 210 grade (foc maxim) se lasa cam 20 de minute asa. Dupa care se reduce temperatura la 180 grade, si se mai coc inca 10 minute. In final se intredeschide usa cuptorului (se pune un prosop impaturit in usa) si se mai lasa 10 minute. Sunt destul de pretentioase, asa ca urmariti-le in timp ce se coc. Schimbati pozitia tavii daca tind sa se arda superior sau inferior. Neaparat lasati usa intredeschisa la finalul coacerii, pentru ca este important sa se deshidrateze si vaporii de apa sa iasa din cuptor.

Pentru crema, bateti ouale cu zaharul si vanilia. Apoi se adauga faina si la final laptele. Pe o baie de aburi, intr-un vas termorezistent se pune compozitia si se amesteca pina se ingroasa la consistenta dorita pentru crema.

Cu ea se umplu choux-urile.

Pentru glazura, tot pe o baie de aburi, in vas termorezistent, se topeste ciocolata. Apoi se adauga untul, uleiul , apa, si se amesteca. La final praful de cacao. Se toarna peste choux-uri si se lasa sa se raceasca. 

Paste

Pastele se pot cumpara usor de la magazin, dar se pot realiza si acasa.

Ingredientele sunt putine:

- 100 g faina

- un ou

- o lingura de ulei.

Cntitatile de mai sus se pot multiplica dupa necesitati. Pastele se fac din faina speciala grano duro, care este greu de gasit, daca nu chiar imposibil, in Romania. Pentru un efect asemanator recomand urmatoarea solutie: combinati faina normala 2/3 cu 1/3 gris.

Productia este simpla in teorie dar grea in practica. Se amesteca ingredientele si se framanta. Aluatul cu gris este dur si greu de framantat, operatiunea tine loc de ceva exercitii la sala. Scopul este sa se obtina un aluat cat mai omogen fara falii in el. pentru a usura munca puteti sa mai adaugati putin ulei.

Odata finalizat framantatul se inveleste in folie si se da la frigider cel putin 4 ore.

Formele pastelor sunt cu sutele. Eu am optat pentru ceva ce s-ar numi ravioli si tortellini. Cunoscatorii s-ar putea sa ma contrazica si sa spuna ca exista denumiri inca mai specifice. Nu-i contrazic.

Aluatul se intinde bine. Cine are masina de facut paste este avantajat, caci va putea sa obtina fasii de aluat extrem de fine. Dar se poate si fara.

Umplutura este facuta din branza crema cu putina smantana, marar, sare si putin piper.

Si iata ce mi-a iesit.

Pentru lipirea partilor de aluat se foloseste apa. Inmuiati degetul in apa si aplicati un pic pe partile pe care doriti sa le lipiti.

Pentru ravioli am taiat ci paharul rondele. pe unele le-am lipit cate doua. Pe altele pur si simplu le-am pliat in doua obtinind un semicerc.

Pentru tortellini am taiat patrate pe care le pliezi dupa o miscare asemanatoare cu aranjarea unui scutec.
Fiind proaspete pastele de casa se fierb foerate repede nu au nevoie sa stea mai mult 1-2 minute intr-o oala cu apa in clocot.

Serata abstinentilor sau distractie americana

Jaroslav Hašek, Serata abstinentilor sau distractie americana, traducator Jean Grosu, Editura Art, 2008

Jaroslav Hašek este pentru mine obiectul unei mari admiratii decand in copilarie am citit prima data Peripetiile bravului soldat Svejk. (si recitit de nu stiu cate ori)

E o colectie de nuvele in care s exprima acelasi umor cinic, se simte aceeasi lupa sub care realitatea se vede ingrosat si monstruos. Ca nu degeaba e Cehia patria lui Kafka.

Citind aceste nuvele am mai simtit ceva: se poate recunoaste un filon central european, o anumita expresie, un anumit mod de a exprima reaitatea, pe care il gasesti si la scriitorii nostri cu  radacini in Ardeal, Slavici, Rebreanu.

Poate e aici si ceva din optiunea traducatorului ca de obicei fara cusur, Jean Grosu.

Biscuiti cu dovleac

Din seria ce se mai poate face cu dovleac, biscuiti cu dovleac!

Ingrediente:

• 125 g unt
• 150 g zahar
• 175 g faina
• 100 g faina integrala
• 250 g dovleac copt
• 1 ou batut
• 1 lingurita praf de copt
• 1/2 lingurita bicarbonat
• 1/2 lingurita nucusoara
• 1/2 lingurota scortisoara
• 2-3 picaturi de esenta de vanilie
• 100 g miez de nuca sfarmat grosier
• 100 g stafide.

Aveti nevoie de mixer.

Se coace dovleacul vreo 20-30 minute la cuptor. Arata tare bine dovleacul copt.

Apoi se face un piure din miezul de dovleac.

Intr-un castron se bate untul cu zaharul cu ajutorul unui mixer pina capata o consistenta cremoasa, aerata.

Apoi se adauga dovleacul, faina si oul batut si se amesteca cu o lingura. Apoi se pun si condimentele, vanilia, praful de copt si bicarbonatul si se amesteca bine.

La urma se adauga faina integrala, nuca si stafidele. Se amesteca pentru a se omogeniza. Amestecul este tare de consistenta unui aluat.

Cu o lingura se formeaza biscuitii care se aseaza in tava de copt tapetata cu hartie de copt.

Se dau la cuptorul preincalzit la 180 grade pentru 15 minute. Daca se ard in partea inferioara mutati tava in partea superioara a cuptorului.

Sunt moi cand sunt scosi de la cuptor dar se intaresc cand se racesc.Eu am folosit pentru formarea biscuitilor o lingura pentru cupe de inghetata si au iesit 20 de bucati. Daca folositi o lingura normala probabil vor iesi mai mici si un numar cam dublu.

Primul imparat al Chinei

Jonathan Clements, Primul imparat al Chinei, All, 2011

Cartea pretinde a fi prima opera scrisa in afara Chinei dedicata unificatorului Chinei, primul imparat al Chinei, Qin Shi Huang Di, cum suna numele onorific, adica Primul Fiul Al cCerului din Qin.

Cartea descrie intr-un mod comprehensibil pentru lectorul nefamiliarizat cu subtilitatile istoriei chineze cum a ajuns regatul Qin sa unifice ceea ce cunoastem astazi sub numele de China, finalul acestui proces de unificare fiind sub acest conducator (259 BC – 210 BC).

Un imparat care a fost mai mult urat de posteritate decat apreciat. Imaginea sa este construita mai mult pe extraordinara armata de teracota ce-i pazeste mormantul, si promisiunea unor fabuloase bogatii ce vor fi,poate, descoperite in templul funerar propriuzis, care inca nu a fost cercetat.

faptele sale parca sitetizeaza imaginea unui popor pendulind intre extreme. Un imparat care a innobilat un pin care i-a oferit adapost in furtuna, dar si care a pedepsit un munte care nu l-a primit cu o vreme binevoitoare pedeapsa constand in taierea tuturor copacilor si vopsirea muntelui in rosu, culoarea condamnatilor.