Salinger, J.D., Franny si Zooey, trad. Mihaela Dumitrescu, Polirom, Iasi, 2011
Salinger ştie să povestească despre neliniştea condiţiei umane cu tonul în care bunica îţi povesteşte despre cea mai bună reţetă de tocăniţă de cartofi. Şi nu poate fi decât gustos.
Franny este la vârsta întrebărilor despre sensul existenţei. Zooey este fratele mai mare, într-o familie mare cu mulţi fraţi şi încă o soră, ei nu sunt prezenţi, dar dialoghează tot timpul cu noi, şi cu toţii ne transmit o experienţă şi o viziune asupra propriilor îndoieli. Povestea se derulează fie într-un restaurant cu pretenţii, fie în baie, fie pe canapeaua din salonul demodat al familiei, fie la telefon. Ce poate fi mai familiar?
2 comentarii:
Cumva avem o alternativa a lui Holden? Sunt curioasa cum e tonul bunicei, pentru ca in "de veghe in lanul de secara" traducerea mi s-a parut un pic cam agresiva.
Salinger e special. Oricum e violent pentru ca e scriitorul unei generatii care a reinventat lumea sunt cei care au gustat primii rock-ul.
Trimiteți un comentariu