Scone

 Daca tot e vorba de un mic dejun tihnit iata si nelipsitul insotitor al ceaiului servit in stil britranic: scone (s).

Ingrediente:

• 260 g faina
• 50 g zahar
• 2 lingurite de praf de copt
• un praf de sare
• 75 g unt nesarat rece
• 1 ou
• 120 ml smantana
• cateva picaturi de esenta de vanilie.

Ustensile: castron pentru amestec ingrediente, tava de copt, hartie de copt, 

Puneti faina in castron. Taiati untul marunt. Amestecati manual cu faina zdrobind bucatile de unt pentru a deveni cat mai mici, omogenizand. Adaugati restul ingredientelor si incepeti sa framantati manual in castron pentru a obtine un aluat. Daca e prea lipicios mai adaugati faina pina cand constatati ca se desprinde cu usurinta de pe castron si de pe mina. Pe un blat presarat cu faina intindeti aluatul pina la o grosime de aproximativ 0,5 cm. Taiati cu un pahar forme rotunde pe care le asezati in tava acoperita cu hartie de copt. Ar trebui sa iasa cam o duzina din cantitatile aratate. Le puteti unge deasupra cu putina smantana.

Se da la cuptorul incalzit la 180 grade (foc puternic dar nu maxim) pentru aproximativ 20 min. Tava se aseaza la mijlocul cuptorului. Au tendinta de a se coace mai puternic in partea inferioara. Daca observati acest lucru reglati dupa 10-15 minute ca sa se faca incalzirea doar din partea superioara, sau, daca nu aveti posibilitatea sa faceti acest reglaj, mutati pur si simplu tava mai sus.

Merg ca unse cu unt si dulceata.

Misterioasa flacara a reginei Loana

Umberta Eco, Misterioasa flacara a reginei Loana, traducere Stefania Mincu, Polirom 2004

Daca tot a fost vorba de Umberta Eco,o carte ceva mai veche a sa, dar care mai poate fi gasita in librarii sau la stocul editorului. Si e pacat sa zaca pe acolo.

In aceasta carte Eco se intrece pe sine. Pentru ca isi construieste cartea in fata problematicii centrale a semioticii raportul dintre Existenta si Limbaj. Limbaj in intelesul sau cel mai general ca si set de semne care exprima Existenta. Si ca sa nu ne lasam pacaliti de astfel de confuzii, sa ne limitam a intelege Limbajul doar ca expresie verbala sau scrisa a cuvintelor, acest roman al lui Eco este un roman grafic, unde ilustratia joaca un rol central in transmiterea ideilor. Ba mai mult, ni se atrage atentia ca Limbajul poate fi, orice, pina si mirosurile, fie chiar si mirosul unei defecari in natura, intr-o pastisa in care ni se face cu ochiul spre mult mai celebra scena a amintirilor declansate de o madeleine in cazul lui Proust.

Ce este aceasta amintire declansata de un semn, fie el si olfactiv? Este Schema lui Kant, este Obiectul imediat al lui Pierce?  Umberto Eco rezolva romanesc astfel de interogatii ale stiintei semiotice, prin povestea lui Yambo, care dupa ce se recupereaza dintr-un accident vascular nu mai are alte amintiri decat cele pe care le-am numit in mod obisnuit automatisme. Stie ce e aceea o masina, dar masina inca nu-i este cunoscuta ca experienta personala, pentru ca aceasta a disparut ca efect al amneziei.

Astfel ca Yambo incepe sa recupereze Existenta pornind de la semnele pe care le are la dispozitie, insemnari personale pastrate din copilarie, carti citite, discuri. 

Are oare existenta vreun sens? Poate fi ea ordonata ca o naratiune romanesca? Daca da, atunci nu o vom afla decat la sfarsit, pentru ca limita, sfarsitul, este singurul adevar palpabil si ordonator al existentei oricarei entitati care compune Existenta.

Prajitura cu cafea

O prajitura care se potriveste foarte bine unei dimineti tihnite.

Ingrediente:

• 150 g unt nesarat
• 150 g zahar
• 4 oua batute usor
• 30 ml esenta de cafea (faceti o cafeluta ceva mai tare)
• 150 g faina
• 125 g miez de nuci nuci sau alune de padure sau migdale sau din toate acestea sfarmate
• o lingurita de praf de copt
• un praf de sare.

Ustensile: o tava de copt rotunda de 20 cm, mixer, castron pentru amestec, hartie de copt

Se pune untul la temperatura camerei in castron in bucati mici si zaharul. Se amesteca cu mixerul pina se incorporeaza bine zaharul si capata un aspect pufos. Apoi se adauga ouale batute treptat si amestecandu-se cu mixerul la viteza mica. Se pune si esenta de cafea.

Dupa aceea turnati faina praful de copt si sarea si amestecati pina se incorporeaza toata faina. Amestecati apoi si nucile sfarmate.

Tapetati tava cu hartie de copt si dati la cuptorul care a fost incalzit in prealabil la 180 grade (foc puternic dar nu maxim). Coaceti cam 30 minute.

NU o mancati calda. De fapt savoarea maxima o capata abia dupa vreo 24 de ore de stat.

Crema de ciocolata

O crema de ciocolata usor de facut si mai ales extrem de sanatoasa. Dupa ce o sa o incercati o sa va uitati cu dispret la cremele din rafturile magazinelor.

Ingrediente:

• 2 fructe de avocado
• 4 linguri de cacao
• 3 linguri de miere
• sucul de la o jumatate de portocala
• un pumn de migdale
• o lingurita de lecitina granule (optional)

Macinati migdalele pina se fac o pulbere fina. Recomand cu masina de macinat cafea pentru ca macina foarte fin. Curatati avocado de coaja si indepartati simburii.

Puneti totul in robot la mixat. Amestecati bine. E gata. Dati un pic la frigider. Din cantitatile aratate iese cam ce se vede in poza.

Cantitatile de cacao si miere sunt o sugestie. Puteti sa modificati dupa cum va place mai dulce sau nu, sau mai amarui (mai multa cacao da un gust de ciocolata amaruie).

Lecitina serveste la afanare, poate sa lipseasca. Se gaseste in magazine de tip "plafar".

Reteta e baza. Dupa preferinte se pot adauga si alte arome sau bucati de alune, nuci, etc.

Barbati in izmene

Pentru ca nu am prezentat nimic din imaginile emblematice ale Atenei, ma rascumpar acum.
Iata garda de la Monumentul eroului necunoscut din Piata Syntagma. Celebrii evzone cu izmenutele si pampoanele lor.
Mult mai amuzant decat tinuta garzilor este faptul ca acolitul in uniforma militara moderna venea din cand in cand sa le mai aseze ciorapeii, sa le mai lege sireturile. Citisem eu ceva despre obiciurile pidosnice ale luptatorilor tebani din antichitate, dar chiar asa in vazul lumii...

Daca treceti pe acolo nu uitati sa hraniti porumbeii.