
Ryszard Kapuściński este mai bine cunoscut la noi pentru carti precum "Imparatul" (istoria caderii Negusului Etiopiei), sau "Sahinsahul" (o poveste personala a revolutiei islamice din Iran). Ryszard Kapuściński a practicat cu o arta admirabila genul cartii reportaj, gen in care a excelat si a castigat o binemeritata faima internationala.
Intotdeauna citesc cu o anumita invidie cartile acestuia. Deoarece Kapuściński este un scriitor care a scris partea cea mai semnificativa a operei sale ca cetatean al unei Polonii comuniste. Ceea ce nu l-a impiedicat, abordand subiecte cat se poate de fierbinti din punct de vedere politic, sa scrie la un nivel international, fara compromisuri politice. A evitat provincialismul atat spatial ( da, este o dovada vie ca venind dintr-o cultura mica poti sa scrii abordand subiecte globale, acestea nu sunt deloc monopolul marilor culturi) cat si temporal (opera sa nu este catusideputin influentata de contextul social politic al momentului, de restrictiile comunismului sa o spunem direct). Din pacate cultura romana nu are nimic comparabil cu Ryszard Kapuściński, si asta spune mult despre diferentele dintre romani si polonezi.
Calatorind cu Herodot este o opera tarzie, o opera a bilantului si invatamintelor. Ryszard Kapuściński pleaca de la adevarul ca Istoriile lui Herodot sunt nu o opera istorica, ci, in fapt, un reportaj realizat de Herodot despre evenimente aproape contemporane acestuia. Historiai se traduce in mod corect Anchete si nicidecum istorie. Astfel se dezvolta o paralela intre demersul lui Kapuściński si cel al lui Herodot, peregrinarile celebrului inaintas in ale reportajului, prilejuind reflectii asupra rolului reporterului, precum si flashuri din propria activitate de reporter. Ideea centrala, acel ceva care il face pe Kapuściński special, si pe care acesta marturiseste ca l-a invatat de la Herodot, este ca marile evenimente, cele care zguduie istoria nu pot fi redate in mod sugestiv (si atractiv) de catre reporter decat pornind de la a surprinde amanuntele. Ex: descrierea masei de oamani care demonstreaza pentru ceva nu spune nimic, surprinderea unei figuri miniose si revoltate din masa de demonstranti poate transmite incarcatura emotionala si semnificatia luptei acelor oameni. Desigur tehnicile lui Ryszard Kapuściński sunt mult mai complexe plecand de la aceasta idee, cine este interesat de arta reportajului merita sa le descifreze cu toata atentia din aceasta carte de autoanaliza si bilant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu