Calatorind cu Herodot

Ryszard Kapuściński, Calatorin cu Herodot, trad. Mihai Mitu, Ed. Art, 2008

Ryszard Kapuściński este mai bine cunoscut la noi pentru carti precum "Imparatul" (istoria caderii Negusului Etiopiei), sau "Sahinsahul" (o poveste personala a revolutiei islamice din Iran). Ryszard Kapuściński a practicat cu o arta admirabila genul cartii reportaj, gen in care a excelat si a castigat o binemeritata faima internationala.

Intotdeauna citesc cu o anumita invidie cartile acestuia. Deoarece Kapuściński este un scriitor care a scris partea cea mai semnificativa a operei sale ca cetatean al unei Polonii comuniste. Ceea ce nu l-a impiedicat, abordand subiecte cat se poate de fierbinti din punct de vedere politic, sa scrie la un nivel international, fara compromisuri politice. A evitat provincialismul atat spatial ( da, este o dovada vie ca venind dintr-o cultura mica poti sa scrii abordand subiecte globale, acestea nu sunt deloc monopolul marilor culturi) cat si temporal (opera sa nu este catusideputin influentata de contextul social politic al momentului, de restrictiile comunismului sa o spunem direct). Din pacate cultura romana nu are nimic comparabil cu Ryszard Kapuściński, si asta spune mult despre diferentele dintre romani si polonezi.

Calatorind cu Herodot este o opera tarzie, o opera a bilantului si invatamintelor. Ryszard Kapuściński pleaca de la adevarul ca Istoriile lui Herodot sunt nu o opera istorica, ci, in fapt, un reportaj realizat de Herodot despre evenimente aproape contemporane acestuia. Historiai se traduce in mod corect Anchete si nicidecum istorie. Astfel se dezvolta o paralela intre demersul lui Kapuściński si cel al lui Herodot, peregrinarile celebrului inaintas in ale reportajului, prilejuind reflectii asupra rolului reporterului, precum si flashuri din propria activitate de reporter. Ideea centrala, acel ceva care il face pe Kapuściński special, si pe care acesta marturiseste ca l-a invatat de la Herodot, este ca marile evenimente, cele care zguduie istoria nu pot fi redate in mod sugestiv (si atractiv) de catre reporter decat pornind de la a surprinde amanuntele. Ex: descrierea masei de oamani care demonstreaza pentru ceva nu spune nimic, surprinderea unei figuri miniose si revoltate din masa de demonstranti poate transmite incarcatura emotionala si semnificatia luptei acelor oameni. Desigur tehnicile lui Ryszard Kapuściński sunt mult mai complexe plecand de la aceasta idee, cine este interesat de arta reportajului merita sa le descifreze cu toata atentia din aceasta carte de autoanaliza si bilant.

Pestera

Jose Saramago, Pestera, Polirom 2007

Existenta este numai ceea ce constiinta noastra poate sa umple cu semnificatie. Existenta la nivelul ei uman se plamadeste prin efort continuu asupra noastra si prin minunea transcenderii asemeni papusilor de lut pe care personajul principal din cartea lui Saramago, un olar, se straduie sa le dea viata. Din lutul inform devin eschimos, infirmiera ... Drama modernitatii care ne contropeste existenta nu este una sociala, desi personajele ar putea sa se planga de problemele materiale. Drama rezida in inlocuirea existentei ca rezultat al propriei deveniri cu o existenta prefabricata, o iluzie de existenta asemenea iluziei personajelor din parabola pesterei lui Platon.

Porcul spinos

Julian Barnes, Porcul spinos (Porcupine), trad. Mihai Moroiu, Nemira, 2007

O abordare in maniera modernista a fenomenului prabusirii dictaturilor comuniste din Europa de Est. Intr-o tara care seamana cu Bulgaria (fara sa fie neaparat aceasta) fostul dictator comunist urmeaza sa fie judecat. Prilej de a medita asupra a intelesului profund al evenimentelor presupuse de caderea comunismului, ce a fost de fapt (lasitati compromisuri) , ce urmeaza sa fie (un postcomunism chinuit de fantomele dictaturii). Un prilej pentru Barnes de a fi acid cu toti acei lideri occidentali care au sponsorizat din comoditate politica dictaturile din est . Cartea ar fi picat mult mai bine daca ar fi fost tradusa in 1992 cand a aparut in Anglia, astazi preocuparile publicului fiind altele decat dilemele postcomunismului.

Anglia, Anglia

Julian Barnes, Anglia, Anglia/England, England, trad. Cornelia Bucur, Nemira, 2006

Ce e este de fapt Anglia? Ce insemna sa fii englez? Julian Barnes a a incercat sa dea un raspuns intrebarii . O face propunind un experiment utopic: daca s-ar constitui un mare parc de divertisment numit Anglia ce am pune in el? Prilej de dezbatere inteligenta si amuzanta asupra ceea ce este cu adevarat englezesc. Desigur un astfel demers nu poate fi decat oarecum mercantil ,ba chiar de-a dreptul pervers (asa cum descoperim in intriga cartii). Anglia lui Barnes nu poate fi inocenta, dar cel putin o putem dori astfel. Inocenta a disparut demult, decand piesele din acest puzzle care este Anglia s-au risipit uitate de un parinte cam neglijent.

Baiadera ungureasca la opereta bucureştenească

Sâmbătă, 6 noiembrie un eveniment oarecum nu prea remarcat s-a intamplat in urbea noastra mica, eveniment la care am tinut sa particip: Teatrul de opereta din Budapesta a venit cu un spectacol la noi, Baiadera lui Kalman. Stiam ca sunt unul dintre putinele teatre de gen, in afara spatiului anglo-saxon, care sunt in stare sa joace aşa cum se joaca pe Broadway sau în West End. Şi nu am fost deloc dezamăgit. Actori care ştiu sa cânte, dar mai ales sa joace teatru comic (si acrobatic pe alocuri!) in acelasi timp cu sustinerea partiturii muzicale.

Poate se va înţelege si pe la noi ca opereta şi opera presupune nu numai execuţia excepţională a unor arii foarte frumoase, ceea ce le iese foarte bine artiştilor noştri, indiscutabil, ci un spectacol complet care sa tina spectatorul în priză de 7 la 10 ca sa parafrazez chiar din Baiadera.

Arthur & George

Julian Barnes, Arthur & George, trad. Virgil Stanciu, Nemira, 2007

Daca v-au placut povestile cu Sherlock Holmes sigur o sa va placa si aceasta carte. Julian Barnes aduce un omagiu lui Arthur Conan Doyle intr-o carte in care impleteste biografia cu romanul politist. George este George Edalji un pasnic cetatean englez pe jumatate indian care a fost condamnat pe nedrept, cazul sau starnind interesul lui Conan Doyle, interes concretizat in singura situatie in care scriitorul a acceptat sa joace rolul lui Sherlock Holmes in viata reala pentru a obtine absolvirea nedreptatitului George. Barnes descopera si o alta legatura dintre cele doua personaje dincolo de destinul care ii aduce la un moment impreuna. Amandoi sunt, fiecare in felul sau, Arthur exuberant si genial, George mediocru si perfect plat, cat se poate de englezi, fara sa fie totusi englezi etnic, Conan Doyle fiind irlandez, iar Edalji jumatate indian jumatate scotian. Prilej pentru o intrebare: ce inseamna sa fii englez?

Scrisori din Londra

Julian Barnes, Scrisori din Londra (Letters from London), trad. Traian Bratu, Nemira, Bucuresti, 2006

Cartea este o colectie de articole despre politica din Anglia, scrise de Julian Barnes pentru The New Yorker intre 1990-1995. Desi ancorate intr-o realitate politica imediata aceste articole isi pastreaza savoarea prin stilul scriiturii (desi probabil Julian Barnes n-ar fi de acord cu folosirea cuvintului stil in acest context!) Evenimentul politic sau social este tratat din perspectiva oricarei analize a unei naratiuni, in context cultural, in raporturile sale dintre semn si semnificatie, dintre autor si receptor. Rezulta o analiza care constituie o opera de arta in sine.

(Cartea este inca disponibila. Si la un pret mai subtire decat multe reviste glossy!)