Ignacio Ramonet, Fidel Castro: Biografie pe doua voci, Minerva, 2009
Pentru admiratorii lui Fidel care doresc sa rememoreze principalele momente ale carierei acestuia ca revolutionar si conducator al Cubei o carte de citit. Pentru doritorii de biografii cu substanta, titlul este inselator. Ignacio Ramonet este doar un partener ca ridica mingi la fileu pentru Fidel, dand ocazia unei discurs laudativ si autojustificativ al unei cariere. Nimic despre omul Fidel Castro, ci doar despre politica. Poate cea mai suparatoare lipsa a cartii este lipsa oricarei referinte asupra tineretei lui Fidel, nu aflam aproape nimic despre cum un avocat de familie buna ajunge un revoltat gata sa ia cu asalt cazarma Moncada a armatei. Cu atat mai putin ceva despre faptul ca tinarul revolutionar in acea vreme avea si o familie, devenise tata... Si cam in acelasi ton este intreaga carte. Desigur nu te poti astepta de la o carte-interviu ca aceasta sa treaca peste o anume politete fata de interlocutor, si acceptarea stereotipurilor acestuia, dar cartea nu are nici macar incisivitatea din interviului pe care l-a luat Oliver Stone lui Castro, unde in limitele unor intrebari acceptabile pentru interlocutor, Stone reuseste sa duca discutia in punctul in care sa obtina trairi umane de la Fidel Castro si nu doar discursuri justificative.
Pentru admiratorii lui Fidel care doresc sa rememoreze principalele momente ale carierei acestuia ca revolutionar si conducator al Cubei o carte de citit. Pentru doritorii de biografii cu substanta, titlul este inselator. Ignacio Ramonet este doar un partener ca ridica mingi la fileu pentru Fidel, dand ocazia unei discurs laudativ si autojustificativ al unei cariere. Nimic despre omul Fidel Castro, ci doar despre politica. Poate cea mai suparatoare lipsa a cartii este lipsa oricarei referinte asupra tineretei lui Fidel, nu aflam aproape nimic despre cum un avocat de familie buna ajunge un revoltat gata sa ia cu asalt cazarma Moncada a armatei. Cu atat mai putin ceva despre faptul ca tinarul revolutionar in acea vreme avea si o familie, devenise tata... Si cam in acelasi ton este intreaga carte. Desigur nu te poti astepta de la o carte-interviu ca aceasta sa treaca peste o anume politete fata de interlocutor, si acceptarea stereotipurilor acestuia, dar cartea nu are nici macar incisivitatea din interviului pe care l-a luat Oliver Stone lui Castro, unde in limitele unor intrebari acceptabile pentru interlocutor, Stone reuseste sa duca discutia in punctul in care sa obtina trairi umane de la Fidel Castro si nu doar discursuri justificative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu