Engleby

Sebastian Faulks, Engleby, trad. Cristiana Visan, Ed. Univers, Colectiile Cotidianul, 2009

Demult nu am mai fost atat de impresionat de o carte care mi-a picat spre lectura. Cred ca ultima data a fost vorba de Ma numesc Rosu al lui Pamuk, si fac comparatia cu un laureat al Premiului Nobel pentru a fixa un termen de comparatie pentru nivelul la care este romanul Engleby al lui Sebastian Faulks. Este inutil a se citi comentariile de prin presa, ca si prezentarea de pe coperta a IV-a a cartii (total neinspirata si gata sa strice bucuria lecturii) pentru ca nu vor spune nimic despre aceasta carte. De altfel despre povestea cum aceasta carte a fost scrisa peste noapte am destule indoieli asupra ei, pentru ca e un text atat de cizelat incat fie autorul e un geniu absolut al literaturii intr-un moment de gratie divina, fie minte din considerente publicitare (ca doar nu o sa ne plictiseasca sa ne spuna cum s-a chinuit semiotic si structuralist sa compuna textul, nu da bine la public). Cartea este o capodopera a expresiei subiectivitatii: textul aseaza cititorul intr-un labirint de oglinzi compus din subiectivitatea autorului, personajului, a personajului narator care povesteste la persoana I-a, si evident a subiectivitatii cititorului. De altfel lucrurile sunt inca si mai complicate din perspectiva subiectivitatii temporale care adauga o dimensiune in plus la acest joc al subiectivului si interpretarii. In plus scriitorul are talent sa descrie un anumit context social (este de fapt un reputat ziarist) astfel ca story-ul cu iz usor politist si de drama sociala a unei generatii intelectuale a Angliei postbelice, captiveaza cititorul. O carte care nu trebuie ratata.

Prozonierul din Zenda

Anthony Hope, Prizonierul din Zenda, Corint Junior, 2007

Cartea este un titlu care defineste literatura de consum anglo-saxona a sec. al XIX-lea. Fara valente literare deosebite, povestea Printului din Ruritania care este inlocuit in circumstante dramatice de sosia venita din Anglia este captivanta. O carte de mare succes la vremea ei, si o masura a succesului poate fi numarul de ecranizari. De altfel cartea este scrisa intr-o maniera usor de pus in scena, care te face sa gandesti ca aparitia cinemetografului nu este explicata doar de progresul tehnic, ci si ca raspuns la o nevoie a publicului, care consuma carti precum Prizonierul din Zenda in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si care psihologic era pregatit sa primeasca cinematograful. Pentru cei care vor sa invete cate ceva despre arata scrisului cartea este un obiect de studiu exemplar caci se pot urmari cu usurinta, fara a fi ascunse sub artificii literare complicate, schemele si temele narative. (dublul, personajul Luciferic, femeia inger, femeia demonica, etc.)

Povestiri Indiene

Rudyard Kipling, Povestiri indiene, Bucuresti, Univers, 2008

Kipling este europeanul care a popularizat poate cel mai bine fantasma unei Indii supranaturale. India lui Kipling este o lume a contradictiei si uniunii fundamentale dintre dragoste si moarte, dintre ura si viata, intre natural si supranatural, si gasiti oricate astfel de perechi antagonice doriti. In povestile lui Kipling petrecute in aceasta lume fabuloasa, granita dintre categoriile cu care mintea noastra europeana organizata si carteziana s-a obisnuit sunt lipsite de importanta.
Luati-va un ceai negru ca sa simtiti India si olfactiv, daca tot nu puteti sa va bucurati de deliciile musonului, si visati la India impreuna cu Kipling.