Bouvard si Pecuchet

Gustave Flaubert, Bouvard si Pecuchet, trad. Irina Mavrodin, Ed. Art, 2007

Referindu-ma la o alta carte, consideram ca problematica si dificultatile cunoasterii in fata asaltului de date si informatii sunt o caracteristica a lumii post(hiper)moderne. Cartea lui Gustave Flaubert, Bouvard si Pecuchet, ma face sa revizuiesc aceast consideratie. Si cetateanul Frantei sec. al XIX-lea se simtea la fel de asaltat. Acest ultim roman al lui Flaubert, de altfel neterminat, surprinde cu umor aventurile a doi modesti copisti, care, beneficiind de o neasteptata independenta financiara, incep sa-si organizeze existenta conform datelor puse la dispozitie de ce mai diversi autori in cele mai diverse domenii de activitate. Esecul este total, iar povestea mutitudinii de incercari a celor doi de a adapta existenta reala unei informatii (pseudo)stiintifice este prilej pentru Flaubert de a construi intr-o maniera extraordinar de moderna un panoptic al mai tuturor ideilor care circulau in epoca, prilej de ironie la adresa unei cunoasteri prolixe.

Poate ca deosebirea dintre noi cei de astazi si semenii de acum un secol si mai bine este ca noi nici nu ne mai permitem sa radem de asa ceva.