Papagalul lui Flaubert

Julian Barnes, Papagalul lui Flaubert,trad. Virgil Stancu, Nemira, Bucuresti, 2006

Spunand ca e o carte de critica literara, probabil ca am trezit deja un sentiment de imensa plictiseala. Totusi aceasta carte merita citita numai si pentru a se vedea cum se face critica literara prin lume (eu, ca nespecialist, ramasesem la imaginea prafuitei noastra critici, care se pare ca nu a avansat ca stil si metoda de la Calinescu incoace, imi cer scuze daca parerea mea e gresita.) Julian Barnes este un specialist in Flaubert. Indragostit de Flaubert. Cartea sa nu este vreun elogiu al marelui romanciar, ci o opera in sine postmodernista, un joc vivace cu opera lui Flaubert si viata acestuia (viata vazuta ca text marturie desigur). O lectura fabuloasa, indiferent daca va place Madame Bovary sau nu, daca sunteti sau nu interesat de tehnicile narative ale lui Flaubert si problema amprentei vietii personale a artistului asupra operei literare si invers.

Fabrica de absolut

Karel Čapek; Fabrica de absolut, trad. Jean Grosu, Ed. Art., 2009.

Un roman considerat un clasic al SF-ului. Un SF care străluceşte mai puţin prin recuzita de găselniţe tehnico-fantastice, doar Carburatorul producător de absolut este suficient pentru a crea intriga fantastică în care se întâmplă romanul, dar mai ales prin ilustrarea unei idei de o forţă covârşitoare, umanitatea pusă faţă în faţă şi nemijlocit cu divinul absolut. Scris în perioada (1922) când utopiile de stânga sau de dreapta mărşăluiau să cucerească lumea, Čapek construieşte o antiutopie, în care, cu tehnicile litetare ale unui realism atroce şi ironic, demonstrează că omul nu are nevoie de absolut, nu poate supravieţui în utopie. Cine va trece peste discursurile doctrinare caracteristice epocii în care a fost scrisă cartea, de tentaţia cărora din păcate Čapek nu reuşeşte să se elibereze şi astfel opera sa este uşor datată, şi se va opri doar la talentul său de a reda prin mijloacele realismului o confruntare a idealismului, va găsi în Fabrica de absolut o lectură fascinantă.

Maine in batalie sa te gandesti la mine

Javier Marias, Maine in batalie sa te gandesti la mine, trad. Diana Motoc,Ed. Univers 2009

O carte profunda care abordeaza momentul devenirii de la "a fi" la "a fost". De la existenta la inexistenta. Si mai ales cum este receptata aceasta trecere. Dupa ce te obisnuiesti cu lungile divagatii ale atorului, uneori redundante in sustinerea ideii, poti descoperi farmecul acestei carti.

O zi din viata lui Ivan Denisovici

Alexandr Soljenitin, O zi din viata lui Ivan Denisovici,Editura: Humanitas, An de aparitie: 2008

Dupa "Arhipelagul Gulag", "O zi din viata lui Ivan Denisovici" este o lectura obligatorie. Sau poate invers, aceasta carte scrisa cu nerv si care se citeste pe nerasuflate, va va deschide pofta sa cititi mult mai voluminosul si poate mai searbadul (nu mai e literatura, ci istorie imbinata cu memorialistica) "Arhipelagul Gulag". Este povestita efectiv o zi din viata unui detinut politic din lagarele comuniste. O zi norocosa va conchide la final eroul, fericit ca a reusit sa manance cate doua portii la pranz si la cina din mancarea mizerabila din lagar. Cartea nu spune chiar tot, edulcoreaza pe alocuri, pentru ca este o carte care a fost scrisa si chiar publicata in Uniunea Sovietica in vremea dezghetului lui Hrusciov. Soljenitin povesteste aceasta zi si nu putem uita ca a fost el insusi un detinut in lagar si cu atat mai realista este descrierea sa.

Arhipelagul Gulag

Alexandr Soljenitin Arhipelagul Gulag, Editura: Univers, An de aparitie: 2009, 3 vol.

Arhipelagul Gulag a lui Soljenitin este o carte care are prea putin nevoie sa fie prezentata. Este o disectie amanuntita, si in acelasi timp un inventar fara omisiuni, al bestialitatii cuprinse in ceea ce s-a numit comunismul varianta sovietica. Totul insotit de un extraordinar simt al alegerii amanuntului sugestiv, transpus cu un talent literar ce nu poate fi contestat.

Dincolo de aceasta succinta prezentare cartea ma pune pe ganduri cu privire la modul in care romanii isi asuma istoria. Aceasta carte a fost scrisa de Soljenitin pe cand URSS era in plina glorie, ca asumare a unui destin istoric de un dramatism extraordinar, temelie a sperantei ca totusi ceva se va schimba candva. Istoriografia sau memorialistica romaneasca nu a produs niciodata ceva similar, desi experiente ale bestialitatii si suferintei extreme au existat si in universul comunismului romanesc. Probabil ca cea mai buna fresca a comunismului romanesc este "Amintirile unui cafegiu". De o parte dramatismul suferintei, in cealalta tehnicile spertului si compromisului permanent. Poate ca ne meritam, ca popor, soarta ingrata...

Queen Victoria and her Enormous Empire

Alan McDonald,Queen Victoria and her Enormous Empire, Scholastic Children s Book, London 2009

O carte care mi-a cazut in mina cu ocazia unei excursii si pe care probabil nu o veti gasi in librariile de pe la noi. Insa ea imi prilejuieste o amara reflectie la felul cum altii stiu sa-si valorifice istoria, iar noi nu. Carticica de fata nu este vreo lucrare docta. Insa combinand o selectie atenta a evenimentelor relevante, cu o perspectiva umoristica si o grafica pe masura, cartea transmite, chiar si celor mai putin interesati de istorie, o cantitate de informatii substantiala despre Regina Victoria, celebra regina a Marii Britanii care a dat numele unei epoci intregi. O cantitate de informatii pe care probabil, la noi, niciun student la istorie, lector al unor manuale universitare plicticoase, nu cred ca o retine despre, ca sa gasim un echivalent local, regele Carol I.

Mascarada

Alberto Moravia, Mascarada, trad. Irina Ungureanu, ED. Univers, Colectiile Cotidianul,

O carte care nu faceparte din titlurile care il recomanda si l-au facut celebru pe Moravia. In 1941 cand cartea a aparut Moravia era doar un revoltat impotriva fascismului din Italia care inca nu cunoscuse gloria de mai tarziu.

Cartea este scrisa in cheie de fabula politica. Este vadit ca sub pretextul descrierii unor evenimente dintr-o republica latino-americana imaginara, Moravia se referea la situatia din Italia acelei vremi dominata de dictatura lui Mussolini.

Este o carte care se citeste usor, naratiunea prilejuind o intriga politisto-politico-erotica care prinde. Insa fascinant este talentul lui Moravia de a construi o lume utopica in care fiecare gandeste ceva dar actioneaza fals in contradictoriu cu ceea ce gandeste. Motivele actiunii umane sunt total despartite de ratiune, printr-o falsa rationalitate a unui joc de interese derizoriu. Dictatura nu se construieste numai pe forta, ci si pe somnul ratiunii...

Engleby

Sebastian Faulks, Engleby, trad. Cristiana Visan, Ed. Univers, Colectiile Cotidianul, 2009

Demult nu am mai fost atat de impresionat de o carte care mi-a picat spre lectura. Cred ca ultima data a fost vorba de Ma numesc Rosu al lui Pamuk, si fac comparatia cu un laureat al Premiului Nobel pentru a fixa un termen de comparatie pentru nivelul la care este romanul Engleby al lui Sebastian Faulks. Este inutil a se citi comentariile de prin presa, ca si prezentarea de pe coperta a IV-a a cartii (total neinspirata si gata sa strice bucuria lecturii) pentru ca nu vor spune nimic despre aceasta carte. De altfel despre povestea cum aceasta carte a fost scrisa peste noapte am destule indoieli asupra ei, pentru ca e un text atat de cizelat incat fie autorul e un geniu absolut al literaturii intr-un moment de gratie divina, fie minte din considerente publicitare (ca doar nu o sa ne plictiseasca sa ne spuna cum s-a chinuit semiotic si structuralist sa compuna textul, nu da bine la public). Cartea este o capodopera a expresiei subiectivitatii: textul aseaza cititorul intr-un labirint de oglinzi compus din subiectivitatea autorului, personajului, a personajului narator care povesteste la persoana I-a, si evident a subiectivitatii cititorului. De altfel lucrurile sunt inca si mai complicate din perspectiva subiectivitatii temporale care adauga o dimensiune in plus la acest joc al subiectivului si interpretarii. In plus scriitorul are talent sa descrie un anumit context social (este de fapt un reputat ziarist) astfel ca story-ul cu iz usor politist si de drama sociala a unei generatii intelectuale a Angliei postbelice, captiveaza cititorul. O carte care nu trebuie ratata.

Prozonierul din Zenda

Anthony Hope, Prizonierul din Zenda, Corint Junior, 2007

Cartea este un titlu care defineste literatura de consum anglo-saxona a sec. al XIX-lea. Fara valente literare deosebite, povestea Printului din Ruritania care este inlocuit in circumstante dramatice de sosia venita din Anglia este captivanta. O carte de mare succes la vremea ei, si o masura a succesului poate fi numarul de ecranizari. De altfel cartea este scrisa intr-o maniera usor de pus in scena, care te face sa gandesti ca aparitia cinemetografului nu este explicata doar de progresul tehnic, ci si ca raspuns la o nevoie a publicului, care consuma carti precum Prizonierul din Zenda in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si care psihologic era pregatit sa primeasca cinematograful. Pentru cei care vor sa invete cate ceva despre arata scrisului cartea este un obiect de studiu exemplar caci se pot urmari cu usurinta, fara a fi ascunse sub artificii literare complicate, schemele si temele narative. (dublul, personajul Luciferic, femeia inger, femeia demonica, etc.)

Povestiri Indiene

Rudyard Kipling, Povestiri indiene, Bucuresti, Univers, 2008

Kipling este europeanul care a popularizat poate cel mai bine fantasma unei Indii supranaturale. India lui Kipling este o lume a contradictiei si uniunii fundamentale dintre dragoste si moarte, dintre ura si viata, intre natural si supranatural, si gasiti oricate astfel de perechi antagonice doriti. In povestile lui Kipling petrecute in aceasta lume fabuloasa, granita dintre categoriile cu care mintea noastra europeana organizata si carteziana s-a obisnuit sunt lipsite de importanta.
Luati-va un ceai negru ca sa simtiti India si olfactiv, daca tot nu puteti sa va bucurati de deliciile musonului, si visati la India impreuna cu Kipling.

Pavilionul cancerosilor

Alexandr Soljenitin, Pavilionul cancerosilor, Ed Univers,2 vol. 2009

Pentru cine a ramas cu impresia ca Soljenitin este doar un scriitor dupa valva mai ales politica decat literara a Arhipelagului Gulag, trebuie sa citeasca Pavilionul cancerosilor. Soljenitin, dincolo de curajul de a aborda teme care au zguduit lumea, prin descrierea universului concentrationar comunist, este un mare scriitor.
Pavilionul cancerosilor este in fapt o parabola. Pavilionul cancerosilor este sistemul comunist. Unde se aplica tratamente, unde se distribuie iluzii, unde este fara indoiala suferinta, unde se poate si rade, unde poate chia exista prietenie si iubire, dar ceea ce poate este cel mai important a se spune este ca acolo nu mai exista speranta, ca aceasta a murit inainte de orice tratament, orice iluzie.
Soljenitin este desavarsit in a descrie caractere, din colectia de pacienti si doctori, printr-o stapanire fara a egal a schimbarii tonului, ritmului curgerii fraze, dupa cum perspectiva faptelor se muta de la un personaj la altul.
Astfel prezinta Soljenitin o farama din drama existentei in comunism, cu o tristete anuntata din titlu, fara drame catastrofice, fara eroi, fara ticalosi absoluti, ci doar cu victime ale unui cancer: comunismul.

Papii. Istorie si secrete

Claudio Rendina, Papii. Istorie si secrete. Trad. Radu Gadei, ED. BIC ALL, Bucuresti 2007,

Desigur atunci cand o carte isi propune sa abordeze istoria a 246 de Suverani pontifi nu trebuie sa ne asteptam la o abordare exhaustiva a fiecarei figuri papale in parte. Cartea lui Claudio Rendina este mai mult o enciclopedie cronologica a papilor, in mod inevitabil spatiul acordat fiecaruia fiind restrans.

Totusi cartea surprinde esenta Papalitatii sfasiata intre ambitiile politice si idealul crestin. O contradictie care a dat nastere celor mai marete fapte alaturi de cele mai ignobile uneltiri.

Amatorii de pitoresc nu vor fi nici ei dezamagiti gasind figuri de papi remarcabile, inclusiv papi care au condus personal osti pe campul de lupta pina la un altul care si-a gasit sfarsitul ca urmare a faptului ca un sot gelos l-a arucat pe fereastra pe cuviosul papa descoperit in patul sotiei.

Confesiunile unui cafegiu

Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu, Humanitas,2008

O carte cu adevarat unica din mai multe puncte de vedere. Gheorghe Florescu, prin experienta s-a personala se afla intr-o pozitie exceptionala pentru a spune o astfel de poveste exceptional. Gheorghe Florescu, nascut in 1944, isi face o cariera in comertul socialist al anilor 60-70-80, in principal ca si renumit vanzator de cafea preparata dupa metoda faimosilor negustori cafegii armeni. Din aceasta pozitie Gheorghe Florescu se afla la o intersectie intre istoria mare (istoria Romaniei comuniste isi gaseste o reflectare interesanta in istoria comertului in special cel de cafea, deosebit de sensibil la comandamentele politice) si istoria mica, istoria artei de a supravietui intr-un regim totalitar dus la extrem, in care se perinda o galerie fascinanta de oameni simpli, militieni, securisti, inalti functionari comunisti, scriitori, medici , artisti, toti uniti de interesul de a obtine acea marfa rara in vremurile comuniste, cafeaua. In plus, cartea este unica, pentru ca, desigur, Gheorghe Florescu nu este unic intre armatele de vajnici organizatori ai comertului de stat socialist, dar dumnealui poseda in mod evident un mod superior de receptare a faptului cotidian si calitati de scriitor ceea ce i-a permis sa transpuna aceasta experienta a sa intr-o carte, intrunire de calitati si situatii probabil irepetabile.

Cartea este un document inegalabil despre realitatea existentei cotidiene a cetateanului Romaniei socialiste, document mai graitor decat biblioteci intregi de studii si colectii de documente despre comunism.

Mizeria morala, compromisul permanent sunt constantele acestei existente care frapeaza chiar mai mult decat lipsurile materiale generalizate descrise.

Bouvard si Pecuchet

Gustave Flaubert, Bouvard si Pecuchet, trad. Irina Mavrodin, Ed. Art, 2007

Referindu-ma la o alta carte, consideram ca problematica si dificultatile cunoasterii in fata asaltului de date si informatii sunt o caracteristica a lumii post(hiper)moderne. Cartea lui Gustave Flaubert, Bouvard si Pecuchet, ma face sa revizuiesc aceast consideratie. Si cetateanul Frantei sec. al XIX-lea se simtea la fel de asaltat. Acest ultim roman al lui Flaubert, de altfel neterminat, surprinde cu umor aventurile a doi modesti copisti, care, beneficiind de o neasteptata independenta financiara, incep sa-si organizeze existenta conform datelor puse la dispozitie de ce mai diversi autori in cele mai diverse domenii de activitate. Esecul este total, iar povestea mutitudinii de incercari a celor doi de a adapta existenta reala unei informatii (pseudo)stiintifice este prilej pentru Flaubert de a construi intr-o maniera extraordinar de moderna un panoptic al mai tuturor ideilor care circulau in epoca, prilej de ironie la adresa unei cunoasteri prolixe.

Poate ca deosebirea dintre noi cei de astazi si semenii de acum un secol si mai bine este ca noi nici nu ne mai permitem sa radem de asa ceva.

Mielul:Evanghelia dupa Biff

Cristopher Moore, Mielul:Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Isus, trad. Iulia Gorzo, Iasi, Polirom, 2008

Probabail veti spune plictisiti ca este inca o carte care reinterpreteaza viata lui Isus. De cand succesul cartii "Codul lui da Vinci" s-a inregistrat o adevarata inflatie de carti de acest gen. Din fericire in cazul de fata autorul nu are pretentii filosofic-teologico-esoterice, ci doar doreste sa adauge o nota vesela unei traditii care a ajuns sa fie exploatata din ce in ce mai incrancenat in cultura contemporana.

Astfel se naste Biff, veselul tovaras de viata din copilarie al lui Isus care ne prezinta tot ce stiam dintr-o alta perspectiva, in care sarcasmul si ironia sunt principalele trasaturi.

Astfel ca avem un inger cam retardat, un Isus cam pasionat de slanina, niste apostoli aproape ridicoli. Biff, companion permanent al lui Isus din copilarie pina la sacrificiul sau, se afla in situatia sa scrie o evanghelie despre tot ceea ce ceilalti evanghelisti nu au scris, mai ales perioada pina la 30 de ani, cand Isus si-a inceput misiunea.

Pentru ca lucrurile sa fie mai familiare noua autorul recurge la tot ceea ce cultura pop ne face familiar, Isus si Biff ucenicesc prin cele mai diverse locuri, Kabul, China, India, invata de la magi orientali, calugari shaolin (inclusiv kung-fu), invatatori yogini. Un amestec fictional placut, asa ca nu trebuie sa ne obosim sa observam imposibilitatile istorice.

De altfel autorul poate sa descrie veridic lumea Israelului din timpul vietii lui Isus, dar fara sa insiste si sa plictiseasca, caci Maria Magdalena poate fi numita la urma urmei si Maggie.

Cartea, desigur, nu se adreseaza habotnicilor in ale credintei, dar ceilalti vor aprecia randurile in care Biff vorbeste despre evolutionism cu Isus, si vor hohoti cu gandul ca si rasul e divin.

Pedantul in bucatarie

Julian Barnes, Pedantul in bucatarie, trad Marian Radu, Nemira, Bucuresti, 2006

O adevarata delectare intelectuala sub forma de tratat gastronomic. Julian Barnes ofera fara ostentatie un exemplu de virtuozitate in a descrie provocarile experientei cunoasterii astazi, in epoca post(hiper)moderna , unde suntem asaltati de informatie fara ca aceasta sa garanteze mai multa cunoastere, ba chiar dimpotriva. Toate acestea expuse ca aventura domestica in ale gatitului, cu umor cat se poate de britanic.

Supusi unei informatii invadante, care doreste sa ni se impuna autoritar ca traditie, moda, expertiza profesionala, sau orice alta forma autoritara, demersul de a accede la cunoastere in sensul ei de exeperienta utila devenirii noastre, devine unul dificil. Paralela cu demersul bucatarului amator in fata diverselor optiuni gastronomice este relevanta si revelatoare. Incercati reteta cu cele 2,5 kg de rosii carora trebuie sa le scoti samburii pentru a atinge rezultatul. Cei care vor citi cartea vor intelege...

Panoptic de vechi intamplari criminalistice

Jiri Marek, Panoptic de vechi intamplari criminalistice, trad. Jean Grosu, Grupul Editorial Art, 2008, 337 p

Mie personal mi-a placut mai mult decat tot Agatha Christie si Sherlock Holmsii la un loc. Altfel, nu pot sa ascund ca am o slabiciune speciala pentru literatura ceha, si pentru Marek decand cu "Unchiul meu, Ulise".

O colectie de povestiri politiste care va vor tine cu inima la gura. Si asta nu pentru ca detectivii ar fi nemaipomenit de ingeniosi, sau suspansul extraordinar. Nicidecum. Ci doar pentru ca nu te saturi sa descoperi aceasta galerie de portrete si situatii de prin toate straturile sociale si locurile unui oras care a capatat deja aroma de mit, Praga. O fresca de Praga interbelica, in culori pline de contradictii, de la ministri pina la cei mai marginali (pesti, prostituate, spargatori marunti). Ca intotdeauna Jean Grosu traduce impecabil, cu o stapinire a tuturor nuantelor celor doua limbi, cum putini traducatori reusesc sa faca.