Bogdan Bucur,Devalmasia Valaha(1716-1828). O istorie anarhica a spatiului romanesc, ED. Paralela 45, Pitesti, 2008
Acum cand nelinistile tranzitiei ridica semne de intrebare privind posibilitatile modernizarii in spatiul romanesc, o carte despre sec. al XVIII-lea romanesc, vazut ca o perioada de trecere spre modernitate, este un studiu folositor, ca abordarea antropologica a unei problematici actuale.
Bogdan Bucur defineste sec. al XVIII-lea romanesc ca perioada dintre 1716, inceputul domniilor fanariote, si 1828 ocupatia ruseasca si pacea de la Adrianopole care a zdruncinat puternic statutul principatelor romane de parte a sistemului de putere otoman. O alegere corecta as spune, dar din pacate autorul nu se straduieste sa asgumenteze prea mult in acest sens.
Autorul observa aceasta perioada ca epoca in sine, fiind mai putin preocupat de a sublinia tendintele modernitatii, desi nu uita sa le aminteasca atunci cand e cazul, cat mai les a descrie Valahia (in primul rand asupra ei se apleaca) ca un spatiu exotic intr-o Europa care deja isi gaseste drumul modernitatii. Probabil acesta este principalul minus al cartii dar si principala calitate a cartii. Intr-un anume sens autorul rateaza ocazia de a da unitate studiului sau printr-o abordare sistematica a unor curente, linii de forta ale perioadei. Pe de alta parte, de ce sa cautam sensuri intr-o perioada a istoriei care are farmecul sau propriu, caracterul sau distinct, cu bunele si relele pe care le putem contabiliza.
Altfel, nu putem sa ignoram dovezi ale constantei naravurilor romanilor, precum predispozitia pentru luxul afisat mai ales in mijloace de transport, la 1700 erau calestile extravagante, in anul 2000 automobilele produse de cele mai luxoase firme, dispretul total pentru spatiul public, pofta de capatuiala a autoritatilor, care altfel sunt total dezinteresate de sarcinile lor administrative.
Un comentariu:
observatiile tale, draga Felix, mi se par corecte. am, insa, impresia ca autorul si-a propus mai degraba sa realizeze o privire corecta si cuprinzatoare asupra tuturor detaliilor si imaginilor care compuneau societatea zbuciumata a veacului fanariot al-VIII-lea. cred ca de aceea a renuntat in mod deliberat la a interpreta, la a da un sens informatiei. cartea mi se pare fermecatoare tocmai daorita abundentei nemaintalnite de informatie directa, nemediata, neinterpretata (furnizata de catre cei care au trait si "au vazut" atunci). demersul autorului mi se pare unul original (renuntarea la interpretarile cel mai adesea subiective ale autorilor), necesar pentru istoriografia romaneasca (reintoarcerea la marturiile directe ale contemporanilor) si extrem de interesant sub aspectul impactului asupra cititorului (care este unul extrem de puternic).
Trimiteți un comentariu