Domnilor copii

Daniel Pennac, Domnilor Copii, Ed. Univers, 2007,

Daniel Pennac nu e un ume necunoscut pentru publicul cititor de pe la noi, asa ca m-am azvarlit la aceasta lectura cu un anume entuziasm. Atat timp cat autorul se multumeste sa descrie cu un anume pseudorealism (spun pseudo pentru ca in fapt este o expresie a unei abordari psihologizante) a lumii copilariei celor trei prieteni Igor Laforgue, Joseph Pritsky si Nourdine Kader, pusi in fata unei teme pedeapsa data de profesorul Crastaing, lectura ramane savuroasa si rasplateste cititorul.

Mai apoi insa autorul isi incalca propriul enunt din carte, "imaginatia nu inseamna minciuna", si trece la o poveste, nici macar prea originala, in care copii se tranforma peste noapate in adulti, prilej de reflectie asupra conditiei de adult. Insa, incepand de la acest moment, situatiile si refelectiile implicite au o artificialitate care nu poate scapa cititorului. Finalul cu o meditatie asupra sufletelor impietrite ale adultilor si cu explicatia ca toata povestea a fost pusa la cale ca rezolvare magica a problemelor sentimentale ale mamei lui Igor Laforgue, nu reuseste deloc sa convinga, asa ca in ansamblu, ramai destul de destul de deceptionat.

Devalmasia valaha

Bogdan Bucur,Devalmasia Valaha(1716-1828). O istorie anarhica a spatiului romanesc, ED. Paralela 45, Pitesti, 2008

Acum cand nelinistile tranzitiei ridica semne de intrebare privind posibilitatile modernizarii in spatiul romanesc, o carte despre sec. al XVIII-lea romanesc, vazut ca o perioada de trecere spre modernitate, este un studiu folositor, ca abordarea antropologica a unei problematici actuale.

Bogdan Bucur defineste sec. al XVIII-lea romanesc ca perioada dintre 1716, inceputul domniilor fanariote, si 1828 ocupatia ruseasca si pacea de la Adrianopole care a zdruncinat puternic statutul principatelor romane de parte a sistemului de putere otoman. O alegere corecta as spune, dar din pacate autorul nu se straduieste sa asgumenteze prea mult in acest sens.

Autorul observa aceasta perioada ca epoca in sine, fiind mai putin preocupat de a sublinia tendintele modernitatii, desi nu uita sa le aminteasca atunci cand e cazul, cat mai les a descrie Valahia (in primul rand asupra ei se apleaca) ca un spatiu exotic intr-o Europa care deja isi gaseste drumul modernitatii. Probabil acesta este principalul minus al cartii dar si principala calitate a cartii. Intr-un anume sens autorul rateaza ocazia de a da unitate studiului sau printr-o abordare sistematica a unor curente, linii de forta ale perioadei. Pe de alta parte, de ce sa cautam sensuri intr-o perioada a istoriei care are farmecul sau propriu, caracterul sau distinct, cu bunele si relele pe care le putem contabiliza.

Altfel, nu putem sa ignoram dovezi ale constantei naravurilor romanilor, precum predispozitia pentru luxul afisat mai ales in mijloace de transport, la 1700 erau calestile extravagante, in anul 2000 automobilele produse de cele mai luxoase firme, dispretul total pentru spatiul public, pofta de capatuiala a autoritatilor, care altfel sunt total dezinteresate de sarcinile lor administrative.