Hisashi Inoue, Peripetiile bunului parinte Mockinpott, traducere Emil Eugen Pop, Ed. Univers Bucuresti, 2008
Trebuie sa marturisesc de la inceput ca demult nu am mai incercat o asa bucurie a lecturii ca in cazul acestei carti. Un roman care inevitabil duce cu gandul la inventivitatea narativa si umorul unui Creanga.
Eroii lui Hisashi Inoue sunt ceva mai maturi decat cei din Amintiri din copilarie, sunt trei studenti saraci din Tokio, un Tokio la putini ani dupa cel de al doilea razboi mondial. Cei trei, in incercarile lor de a depasi permanentele probleme materiale, trec din nazdravanie in nazdravanie, din catastrofa la alta catastrofa, fiind mereu salvati de un profesor apartinand unui ordin monahal catolic, parintele Mockinpott.
Hisashi Inoue stie sa dea acestor intamplari dimensiuni epopeice, umorul situatiilor este debordant, personajele se definesc in tuse ferme, fara compromisuri si fara referinte la moralitate.
Daca adolescentul Holden Caulfield din "De veghe in lanul de secara" a lui Salinger traia drama maturizarii, a alegerilor si responsabilitatii, Hisashi Inoue nu-si propune sa mediteze asupra existentei, ci ca in farsele din teatrul comic japonez, tinerii sai eroi nu propun decat o evadare dintr-o lume, care sub presiunea conformismului, nu lasa prea mult de ales.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu