Antony Beevor, Artemis Cooper, Paris after the Liberation: 1944 -1949, Penguin Books Ltd., 2007.
Cunoscand alte lucrari ale lui Beevor, precum 'Stalingrad' sau 'Berlin', nu poti sa nu remarci ca este mai pasionant si mai interesant sa descrii razboiul decat sa povestesti despre pace si revenire la normalitate. Cei obisnuiti cu marile desfasurari dramatice din cartile lui Beevor mai sus amintite vor resimti o usoara dezamagire in aceasta fresca a unui Paris care cauta sa-si regaseasca identiatea si normalitatea dupa experienta unui razboi care a zguduit valorile societatii franceze, al doilea razboi mondial.
Si totusi eroii nu lipsesc. In primul rand de Gaulle care cu credinta sa in destinul Frantei, face ca o Franta care in 1944 nu mai exista practic ca entitate politica sa revina in cercul marilor puteri. Adversarii pentru marii oameni ai momentului insa nu mai sunt armate si divizii, ci frigul, foamea populatiei pe care o conduc, meschinaria care ii inconjoara si tinde sa conduca la esec intiativele valoroase.
Parisul nu ar fi el insusi daca nu ar promova si alt tip de eroi, artisti si literati. Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Camus, Picasso, André Malraux, Gertrude Stein, Samuel Beckett sunt poate mai mult decat politicienii eroii unui Paris eliberat.
In fine este o carte care trezeste un interes aparte pentru cititorii care au avut ocazia sa ia parte ca experienta personala la astfel de momente in care practic se recreza lumea, experienta de care au avut parte si romanii dupa 1989.
Cunoscand alte lucrari ale lui Beevor, precum 'Stalingrad' sau 'Berlin', nu poti sa nu remarci ca este mai pasionant si mai interesant sa descrii razboiul decat sa povestesti despre pace si revenire la normalitate. Cei obisnuiti cu marile desfasurari dramatice din cartile lui Beevor mai sus amintite vor resimti o usoara dezamagire in aceasta fresca a unui Paris care cauta sa-si regaseasca identiatea si normalitatea dupa experienta unui razboi care a zguduit valorile societatii franceze, al doilea razboi mondial.
Si totusi eroii nu lipsesc. In primul rand de Gaulle care cu credinta sa in destinul Frantei, face ca o Franta care in 1944 nu mai exista practic ca entitate politica sa revina in cercul marilor puteri. Adversarii pentru marii oameni ai momentului insa nu mai sunt armate si divizii, ci frigul, foamea populatiei pe care o conduc, meschinaria care ii inconjoara si tinde sa conduca la esec intiativele valoroase.
Parisul nu ar fi el insusi daca nu ar promova si alt tip de eroi, artisti si literati. Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Camus, Picasso, André Malraux, Gertrude Stein, Samuel Beckett sunt poate mai mult decat politicienii eroii unui Paris eliberat.
In fine este o carte care trezeste un interes aparte pentru cititorii care au avut ocazia sa ia parte ca experienta personala la astfel de momente in care practic se recreza lumea, experienta de care au avut parte si romanii dupa 1989.
