duminică, 14 ianuarie 2018

Gorbachev. His Life and Time


William Taubman, Gorbachev. His Life and Time

Despre putini oameni se poate spune cu siguranta ca "au schimbat lumea". Gorbaciov se afla printre acestia. A pus capat razboiului rece si regimului comunist in Uniunea Sovietica si Europa de Est, printr-un act in mare masura de vointa personala, pana in atat incat au aparut voci care sa sustina ca era agent al unei puteri straine.
Ca toti oamenii cu adevarat mari, este si un personaj tragic. Inghitit de propriile reforme, a juns sa fie hulit in propria tara pentru ceea ce a facut.
Si autorul William Taubman pleaca de la idea ca Gorbaciov este un personaj greu de inteles. Cum a fost posibil ca un nomenclaturist al partidului bolsevic, cu o cariera care nu se remarcase cu nimic fata de ceilalti memebri ai osificatei, im batranitei, si conservatoarei ierarhii de partid sa ajunga omul care sa schimbe lumea punannd capat comunismului?
O explicatie este cea a psihologiei personale. Gorbaciov este un om care a trecut in copilarie prin incercarile razboiului, insa cu un final fericit: tatal s-a intors acasa viu si nevatamat. Dupa razboi s-a bucurat de facilitatile educatiei gratuite oferite de Stalin si ceor mai sarace categorii. Ajunge la maturitte in atmosfera mai liberala si optimista din vremea succesorului lui Stalin, Hrusciov. Chiar si epoca lui Brejnev, urmatorul lider sovietic, a fost la inceput liberala si promitatoare. Gorbaciov a evoluat, ca exerienta personala, intr-o lume care incet dar sigur se indrepta spre un mai bine. O lume fundamental optimista. Faptul ca la inceputul anilor 1980 Uniunea Sovietica se afla in criza, nu putea fi, in viziunea lui Gorbaciov, decat un accident care avea nevoie de cineva care sa repare lucrurile, iar Gorbaciov se simtea omul potrivit pentru asta.
Ales in 1985 secretar general al partidului comunist, in conditiile in care gerontocratia de partid ajunsese la concluzia ca e nevoie de un sef ceva mai tanar dupa ce trei decese la rand intr-un interval scurt de timp ale liderilor de partid pusesera mecanismele de putere la incercare, Gorbaciov se bucura de o imensa putere personala pe care o genera sistemul sovietic in favoarea secretarului general al partidului.
Voluntarismul ideologiei de partid comunist si realitatea puterii faceau ca orice proiect social sa para posibil.
Si Gorbaciov s-a angajat in demontarea dictaturii de partid si inlocuirea ei cu o democratie.
Prima parte sarcinii Gorbaciov a stiut sa o duca la indeplinire. Om format de sistem, Gorbaciov a  stiut sa manevreze in randurile puternicilor lideri de partid, astfel incat acestia sa cedeze puterea.
In ce priveste construirea unei democratii, se poate spune ca Gorbaciov a esuat. De fapt s-a dovedit ca Gorbaciov nu era el insusi pregatit pentru democratie. Priceput in a manevra in cercurile inchise ale partidului, confruntarea cu politica democratica i-a fost defavorabila si a pierdut rapid puterea in fata populistului Eltin. Un reformator care a fost inghitit de propria reforma.
Insa faptele sale raman. Lumea dupa Gorbaciov este alta decat cea care a fost in trecut.

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Polignano a Mare, Puglia





Cand am vorbit de Conversano am mentionat pe Polignano a Mare.

Polignano a Mare, sau mai scurt Polignano, este un vechi orasel de pescari amplasat pe un colt de stanca, foarte aproape de Bari, mai la sud. De fapt se fac vreo 20 de minute cu trenul de la Bari pana la Polignano.

Vechimea orasului e atestata de simplul fapt ca vechea poarta de intrare in orasul vechi, este in fapt un arc triumfal roman incorporat in zidurile cetatii.

Orasul este placut de strabatut, nu prea mare, cu aspectul caracteristic al oraselor vechi italiene, stradute inguste, printre case de o vechime venerabila.

Mare atractie este insa privelistea de pe mare. Orasul e construit pe un colt de stanca, sapat de valuri, cu grote dramatice, peste care sunt cocotate constructiile.

Exista si niste mici plaje in apropiere, insa sunt din cele pietroase, nu foarte imbietoare pentru cei invatati cu nisipul de la Mamaia.

Locul fiind foarte aproape de Bari, in week-end in sezonul estival este foarte aglomerat.







miercuri, 27 decembrie 2017

Conversano, Puglia

Coneversano este genul de destinatie  pe care nu o gasesti mentionata prin majoritatea ghidurilor turistice.
Si e mare pacat.
E la 15 minute de Polignano (cu autobuzul), de fapt  e situat pe primul deal ce se inalta dupa platoul de la tarmul marii. Din Bari se ajunge usor cu trenul ( Ferrovie Sud Est, 40 minute).

Localitatea a fost sediul stapanitorilor locali, ultimii fiind din familia aragoneza Acquaviva, si va povesteam de ei cand pomeneam de ce Alberobello e o localitate atat de deosebita.

Fiind un mare sediu nobiliar, desigur are un castel. Impunator pe din afara, el inca mai are nevoie de lucrari de renovare. Adaposteste o pinacoteca cu lucrarile artistilor care au trait la curtea ducilor Acquaviva, sunt si cateva capodopere de valoare universala acolo. Vestea proasta este ca, desi teoretic pinacoteca se poate vizita, programul de vizitare e unul nazuros. Deh, Coversano nu e chiar un oras turistic, cum va avertizam, deci nu va asteptati ca muzeograful sa-si petreaca toata ziua in castel asteptand sa pice un vizitator iluzoriu.

Tot legat de de operele ducilor acestia aveau o resedinta de vanatoare in afara zidurilor orasului, ma refer la orasul vechi pentru ca astazi si aceasta resedin ta se afla in oras. Resedinta este o bijuterie de arhitectura renascentista, dar din nou dezamagire, este proprietate privata si nu puteti vedea din ea decat o latura, aproape neinteresanta.


Veti fi insa pe deplin recompensati de o plimbare pe stradutele vechii urbe. Care are un aer spaniol incontestabil.

Turnurile zidurilor orasului s-au transformat in case.

Si pentru ca e Italia, totul e in dialog, chiar si casele.
Bonus, cel mai bun restaurant, Pasha. Pasha e chiar langa castel, imposibil de ratat. Mancare sa te lingi pe degete, mai ieftin decat o carciumioara fara mari fite din Romania. Terina rustica con melanzane. Raviolli con carciofi,. Miam! Si o inghetata fara egal.



sâmbătă, 23 decembrie 2017

Alberobello, Puglia

Era un site de călătorii care nota locurile cutreierate în "endorfine". Ideea era să aprecieze nu minunăţiile arhitectonice văzute, nu extravaganţele tehnologice, de modă sau bogăţie pipăite în călătorie, nu exotismul locurilor, nu faima, ci un lucru simplu, dar greu de exprimat, cât de bine te poţi simţi în acele locuri.

Într-o scurtă călătorie ce am făcut în Puglia (Apulia), zonă din sudul Italiei (tocul cizmei cum ar veni) nu cea mai bătută de turişti (când eşti la concurenţă cu Veneţia, Florenţa şi Roma e greu să atragi atenţia) am descoperit un loc care merită maximul de endorfine ca notă.

Un soare cald pe un cer albastru, localităţi care nu se laudă  cu capadopere, dar sunt ele însaşi capodopere, oameni binevoitori şi sociabili, gata să schimbe o vorbă chiar şi cu ciudatul turist agăţat de aparatul de fotografiat, condiţii excelente, fără să simţi că se atentează din toate părţile la buzunarul tău.

Multi ajung in Puglia pentru Alberobello, o mică localitate  care este în întregime monument UNESCO.

Ce e aşa special acolo? Este o localitate compusă (cel puţin zona sa veche) în întregime din trulli.

Trullo este un tip arhitectonic caracteristic zonei. Este o construcţie integrală din piatră, inclusiv acoperişul, fără mortar. Iniţial era utilizată ca sălaş temporar de păstori sau ca depozit pentru roadele câmpului. 

Ducele local, cu reşedinţa într-un oraş apropiat, Conversano (voi povesti şi despre el), dorind să defrişeze pădurile ce erau pe la 1600 prin acele locuri, ca să-şi sporească veniturile, a colonizat familii în Alberobello. Partea neplăcută pentru duce era o lege care funcţiona în acele timpuri prin care nobilii care întemeiau noi localităţi trebuia să plătească o taxă regelui destul de mare. Aşa că ducele a pus condiţii coloniştilor, nu au voie să-şi facă case normale, ci doar sub forma acelor sălaşuri temporare, că dacă venea vreun control de la centru să nu se poată spune că e vreo aşezare nouă. Evaziune fiscală în toată regula. Aşa s-a constituit Alberobello ca oraş de trulli.

Locul e fascinant, desprins parcă dintr-un basm. Ajută şi cadrul natural din jur cu plantaţii de măslini şi vii, ici colo cireşi, smochini, sau un rest de pădure.













duminică, 26 noiembrie 2017

Bari, Puglia

Calatoria mea in Puglia a inceput la Bari. Motivul e simplu, Wizz are o cursa directa din Bucuresti. Fiti cu ochii pe oferte si e posibil sa prindeti un pret bun, astfel incat o excursie in Puglia sa fie comparabila, la pret, cu o deplasare cu trenul intr-un oras mai indepartat din tara.

Aeroportul din Bari seamana foarte mult cu Otopeniul, incat efectiv am avut impresia ca am aterizat pe acelasi aeroport. Sigur, fluxurile de calatori determina structuri asemanatoare, peste tot, dar asa senzatie de a ateriza in acelasi loc ca la plecare nu am mai avut.

Transferul spre oras este asigurat de curse urbane (mai lente) cat si de o cursa speciala care va duce direct in Piata din fata garii (Aldo Moro- 4 euro).

Pentru sedere va recomand hotel Adria, plasat strategic atat aproape de gara (vital daca folositi Bari ca baza pentru excursii) cat si de centru.

Gara gazduieste atat liniile Trenitalia, compania de stat, care merge pe rutele magistrale, de pilda daca vreti sa mergeti la Lecce se ia Trenitalia, la fel pentru orice destinatie de coasta, cat si companii mai mici, care deservesc liniile secundare. De pilda Alberobello se gaseste pe un traseu al Ferrovie del Sud Est. Trenurile pleaca din aceeasi gara, de la doua linii aflate in partea opusa garii principale, unde e si o mica ghereta care tine loc de casa de bilete si birou al companiei. Duminica, si sarbatorile legale, trenurile acestei companii nu circula, fiind asigurat un serviciu limitat cu autobuze. Preturile sunt rezonabile  (ex. Alberobello 4,5 euro)

Dar sa revin la Bari.

Principala atractie este orasul vechi, medieval situat pe o mica peninsula.

Pina la el insa se trece prin orasul de sec. al XIX- lea cu un aer frantuzesc. Moda franceza  a fost adusa de cumnatul si generalul lui Napoleon, Murat, care a fost instalat rege in sudul Italiei si care a stabilit capitala la Bari. Locuitorii, cu o mandrie oarecum exagerata, dar intalnita si prin alte zone cu frustrari provinciale, declara ca "Daca Parisul ar avea mare, atunci ar fi un mic Bari". Cladirea emblema a zonei este elegantul Teatru Petruzzelli.

Punctul central al orasului vechi este Catedrala Sfantului Nicolae. Bari este acasa la Mos Nicolae, pentru ca moastele sfantului se afla in aceasta catedrala. Catedrala e construita pe locul palatului fostului guvernator bizantin (Bari era resedinta catapanilor , guvernatorii bizantini, pe vremea cand Bizantul inca mai stapanea sudul Italiei) si incorporeaza parti din aceasta resedinta. Stilul arhitectonic este clar influentat de arhitectura bizantina.

 In rest stradute stramte, ca in filmele italiene din anii 50, cu batrani jucand carti sau domino la o masuta asezata in strada.

Cealalta mare atractie este castelul imparatilor Hohenstaufen. Fortareata impunatoare, arata ca acesti conducatori veniti de pe meleaguri germane, conducand prin sec. al XIII-lea locurile, nu erau prea iubiti de localnici, caci trebuiau sa se inconjoare cu ziduri groase de frica vreunei revolte a acestora. 

 Si mai ales, mult soare, mare, si un cer albastru, albastru...






Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...