duminică, 22 ianuarie 2017

Kutna Hora



Deşi puţină lume ajunge să se plictisească când vizitează Praga, totuşi, dacă aveţi ceva spirit de călător vă puteţi repezi din Praga şi la Kutná Hora.

Nu e mare efort, trenurile pleacă şi vin cam din oră în oră din Praga (staţia principală, Praha hlavní nádraží), drumul durând cam 55 minute. În plus preţul biletelor e convenabil. Atenţie că la Kutná Hora trenul opreşte într-o staţie care este oarecum departe de centrul vechi al oraşului, legătura fiind făcută fie cu un autobuz care aşteaptă la fiecare tren în staţie, fie tot cu trenul, unul local de legătură, care vă duce până la staţia mai mică aflătă imediat lângă oraşul vechi.

Însă nu vă repeziţi la aceste mijloace de transport pentru că atracţia turistică cea mai mediatizată se află totuşi lângă gară în  suburbia depărtată de oraşul vechi (cunoscută şi sub numele de Sedlec). Este vorba de Capela cimitirului cu osuar. Spre oroare multora şi satisfacţia amatorilor serialului cu Familia Adams, capela este decorata cu oasele a câtorva mii de răposaţi. Sunt acolo candelabre făcute din oase de om, piramide din cranii, precum şi blazonul familiei nobile care a finanţat această macabră amenajare, evident meşterit tot din oase omeneşti.

După ce v-aţi înfiorat destul şi aţi meditat la vremelnicia celor omeneşti, totuşi nu rataţi să mergeţi în oraşul vechi. Kutná Hora a fost din sec. al XIII-lea un adevărat El Dorado al Cehiei ba chiar al întregii Europe Centrale, aici au fost cele mai renumite mine de argint din zonă în timpurile Evului Mediu. Astfel că în oraşul vechi veţi găsi construcţii pe măsura trecutului glorios şi bogat al oraşului. Nu rataţi Sfânta Barbara (bineînţeles că minerii nu au uitat să-şi onoreze patroana cu o catedrală de dimensiuni regeşti), colegiul iezuit, sau Curtea Italiană. Curtea Italiană înseamna de fapt monetăria regilor cehi, datorându-şi numele numeroşilor meşteri de origine italiană care lucrau aici.
În fine nu rataţi atmosfera deosebită a străduţelor oraşului, care are în plus faţă de Praga o notă de tihnă şi calm.

Mai multe informaţii la http://www.kutnahora.cz/index.php?lns=en























duminică, 15 ianuarie 2017

My Way


Alan Friedman, My Way, trad. Adriana Bădescu

Este vorba de o biografie oficială a controversatului magnat italian Silvio Berlusconi. Fiind o biografie oficială nu vă așteptați la dezvăluiri de scandal. Tonul este unul mai degrabă pozitiv. În plus, nu uitați, pentru Alan Friedman, Berlusconi este personajul principal al cărții sale, și orice autor își iubește personajele.
Pe de altă parte cartea dă destule informații pentru cei care vor să înțeleagă. Informații furnizate fără judecăți de valoare din partea autorului, cititorul fiind lăsat să facă propriile aprecieri.
De pildă cine cunoaște aventurile investițiilor imobiliare din București, va putea să priceapă foarte bine cum a ajuns Berlusconi cu adevărat bogat: în baza unei investiții imobiliare în apropierea aeroportului de lângă Milano. Aeroport care și-a schimbat programul de zboruri la rugămintea investitorului.
Sau, televiziunile lui Berlusconi au fost într-adevăr de succes în anii 1980, dar nu trebuie uitat că primul-ministru al Italiei din acea vreme era și nașul de cununie al lui Berlusconi. Prim-ministru, Bettino Craxi, care mai târziu a fugit din Italia în fața acuzaților de corupție ale justiției.
Cartea este interesantă prin perspectiva pe care o aduce asupra politicii europene, e interesant de citit cum sunt văzuți diverși mari ai Europei în stilul direct al lui Berlusconi.

sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Karlstejn


Din seria ce se poate vedea pe lângă Praga, un castel ca luat dintr-un parc de distracţii Disney; Karlstejn. 

Karlstejn se află la vreo 40 de minute de mers cu trenul din Praga cu un tren personal, confortabil şi civilizat. În gară uitaţi-vă după destinaţia Beroun aceea fiind staţia finală indicată pe tabele, Karlstejn fiind o staţie pe parcurs. Trenurile vin şi pleacă cam la jumătate de oră unul după altul.

În primul rând o să fiţi surprinşi ce rapid puteţi face o excursie la munte din Praga. În cîteva minute veţi trece într-o zonă de tip montan (sau poate nişte dealuri înalte, dar să nu ne pierdem în amănunte).

Din staţia modestă o ei peste râu şi undeva în dreapta faţă de staţie începe satul. Castelul e la început ascuns de înălţimile din jur dar îl descoperiţi repede. Satul e mic şi înţesat de magazine de suveniuri, mici restaurante, şi pensiuni. Eu mergând în extrasezon l-am găsit aproape pustiu şi adormit. Ceea ce a fost un avantaj. Ceea ce nu este un avantaj e că, aşa cum sunt multe obiective turistice provinciale din Cehia, în timpul iernii castelul e în majoritatea timpului închis.

duminică, 1 ianuarie 2017

duminică, 25 decembrie 2016

Hollywood la Phenian


Paul Fischer, Hollywood la Phenian

Doarece am făcut oarece pasiune pentru povești cu istoria peninsulei coreene nu puteam să ratez această proaspătă apariție.
Cartea este despre uluitoarea răpirea a cineastului sud-coreean Shing Sang-ok și a fostei sale soții, actrița Choi Eun-he, de către nord-coreeni pentru a satisface ambiția, pe atunci tânărului, Kim Jong-il, viitor conducător al Coreeei de Nord, comunistă, după decesul tatălui său Kim Il-sung (cunoscut la noi și în transcrierea Kim Ir-sen). 
Pocestea răpirii se petrece undeva în 1978.
Shing Sang-ok era unul dintre producătorii și regizorii de succes din Coreea de Sud. A fost căsătorit cu Choi Eun-he o actriță renumită în Coreea de Sud, dar la momentul răpirii cei doi erau despărțiți. Ruptura dintre cei doi trebuie însă înțeleasă în termenii mentalității coreene. Actrița nu-i dăruise copii, ceea ce era o mare problemă în societatea coreeană, astfel că un soț care își cauta o soție mai tânără care să-i aducă copii nu era gest văzut ca neobișnuit sau absolut condamnabil în societatea coreeană, și nici chiar de soțiile părăsite în astfel de circumstanțe.
Mai trebuie spus că în anii 1970 succesul lui Shing Sang-ok era apus, producătorul fiind în mari probleme financiare. Asemenea, Choi Eun-he nu mai era tănără, și anii săi cei mai buni se aflau deja în urmă. De aceea există comentatori care spun că povestea răpirii ar fi inventată de cei doi, care de fapt s-ar fi lăsat atrași de promisiuni ale lui Kim Jong-il.
Cert este că Shing Sang-ok a regizat câteva filme în Coreea de Nord într-un stil ceva mai lipsit de șabloanele propagandei oficiale din Coreea de Nord. Cei doi vor reuși să revină în lumea liberă în 1985, păcălind vigilența paznicilor lor în timpul unei vizite în Viena.
Dintre filmele regizate în Coreea de Nord de Shing Sang-ok cel mai celebru este Pulgasari despre care o să vă povestesc două vorbe în Cronicarul de film.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...